Să ştii că, de la început, adică în dinastia Ming, în anii 1600 şi ceva, aici a fost o tabără militară a dinastiei şi atunci era cu denumirea de Wudawei. Dar, încetul-încetul, când se transmite pentru generaţiile următoare, a fost schimbat numele.

Ca să fie mai simplu, probabil.

Ca să fie mai simplu. Şi cam aceeaşi pronunţie – Wudaoying. Wu înseamnă cinci, dao înseamnă cale şi ying tocmai de la tabăra militară.

Hutongurile sunt specifice doar Beijingului. Eu aşa ştiu.

Da, pot să spun aşa, pentru că, în trecut, până în anii 1900 şi ceva, toţi localnicii din Beijing au trăit în acest fel de atmosferă. Cu casele mici, fără etaje, aşa rămâne viaţa tradiţională a localnicilor de aici din Beijing.

Doar că astăzi, hutongurile s-au transformat, s-au modernizat. Uite, de exemplu, aici, o cafenea superbă. Bem cafeaua într-o maşină, nu, Alina？Se numeşte Life House barul.

Să ştii că localnicii au închiriat casele pentru cineva care se interesează de cultura tradiţională locală şi se spune că aici majoritatea dintre patronii magazinelor, a restaurantelor sunt străini sau din afara Beijingului.

Chinezi care au fost în străinătate, probabil, şi s-au întors.

Şi chinezi care s-au întors din străinătate şi le place foarte mult atmosfera de aici. Şi au modernizat hutongul.

În spatele acestor baruri, localuri, ceainării pe care noi le vedem pe această stradă absolut superbă, localnicii îşi duc viaţa, în continuare, la fel ca şi acum mulţi ani. Acesta este farmecul hutongurilor. Hutongul mereu mi-a lăsat sentimentul că este ca şi-un labirint.

Hutongul Wudaoying este o parte reprezentativă a civilizației beijingheze din trecut și de azi. Aici se găsesc restaurante, cafenele, cofetării, magazine mici, ceainării, fiecare cu specificul ei aparte, în timp ce, în spatele acestora, se află casele tradiționale ale localnicilor, aşa-numitele hutonguri cu forma lor arhitecturală unică, locuite adesea de generaţii diferite ale aceleaşi familii. Locul acesta splendid freamătă de viaţă şi de misterul tradiţiilor. Aici, dimineaţa vezi localnicele ieşind din case cu castroanele în mâini, ducându-se să cumpere ceva pentru micul dejun, iar seara, la apusul soarelui, strada Wudaoying se umple de tineri îmbrăcaţi la modă, care o transformă într-un loc magic şi într-o frumoasă poveste specifică doar Chinei. Explorând hutongul Wudaoying, pentru a-i descoperi culorile şi istoria, am întâlnit un localnic care s-a născut şi a copilărit aici. Stătea pe treptele unei cafenele, fumându-şi în linişte ţigara şi aruncând priviri nepăsătoare trecătorilor. S-a obişnuit cu atâta lume care mişună pe strada lui şi chiar să convieţuiască cu străinii ajunşi aici din toate colţurile lumii.