Plecarea zeului vetrei

În majoritatea ţărilor, sărbătorile sunt inspirate de credinţe religioase. În China, în schimb, ele sunt prea puţin sau chiar deloc legate de religie. Au legătură cu producţia agricolă, comemorarea strămoşilor şi, în unele cazuri particulare, cu unele tabu-uri primitive. Sărbătorile reflectă un mod de viaţã într-o societate agrară. Cele mai importante se concentrează pe unitatea familiei şi conţin ritualuri de cinstire a strămoşilor - expresie a caracteristicilor etice şi sociale tradiţionale ale naţiunii chineze. Aceste ocazii sărbătoreşti constituie prilejuri de a îndepărta de casă şi de cei care sălăşluiesc în ea spiritele rele şi nenorocirile şi de a aduce acolo fericire şi noroc întregii familii.

Zorile unui nou an, numite azi Sărbătoarea Primăverii, constituie cea mai importantă, cea mai îndrăgită sărbătoare de peste an în China. Ea prilejuieşte practicarea celor mai multe datini şi obiceiuri cu reverberaţii ancestrale, păstrate cu mare grijă drept comori ce nu trebuie uitate sau alterate.

Aceste sărbători debutează în a treia zi după solstiţiul de iarnă, când sunt aduse ofrande tuturor zeilor care au concurat la obţinerea recoltei şi au loc ceremonii pentru cinstirea memoriei strămoşilor, apoi dedicate plecării zeului vetrei.

Conform tradiţiei, vatra, în jurul căreia s-a concentrat viaţa unei familii din timpuri imemoriale, îşi avea un zeu protector care, o dată pe an, era chemat de Împăratul de Jad pentru a raporta situaţia fiecărui membru al acesteia. Este deci firesc ca plecarea să fie pregătită aşa cum se cuvine.

În zorii zilei, gospodarii fiecărei familii merg în faţa altarului dedicat zeului vetrei, pe care depun un cal decupat din hârtie albă şi nutreţuri pentru el, precum şi dulciuri preparate din orez glutaminos şi zaharicale, cât mai lipicioase, menite a fereca gura zeului. Apoi scot de pe zid litografia ce-l reprezintă pe zeu şi pe soţia acestuia şi îi dau foc (să ardă împreună cu imaginea calului şi a nutreţului pregătit), în timp ce cântă: "Aici ţi-e calul şi nutreţul, du-te cu folos şi pace. Acolo sus (la Împăratul de Jad) dulce să-ţi fie graiul, iar când te vei întoarce, tolba să-ţi fie plină cu daruri." Şi cine se bucură cel mai mult de acest ritual? Copiii! Pentru câteva zile aceştia scapă de ochiul vigilent al zeului vetrei şi ştiu că dulciurile preparate drept ofrandă le vor reveni lor.