În luna mai 2016, aţi participat la Festivalul Internaţional de Poezie de la Iaşi unde aţi cunoscut mulţi poeţi şi scriitori români. Cum aţi descoperit România?

În luna mai a acestui an, am participat la cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie de la Iaşi. În cadrul evenimentului, m-am întâlnit cu poeţi din diferite ţări, pe care i-am cunoscut la Festivalul de Poezie Qinghaihu, precum şi la diverse activităţi în domeniu organizate la Seattle (SUA), Universitatea Poporului din China şi la Universitatea de Studii Străine din Beijing. Desigur, am făcut cunoştinţă şi cu alţi poeţi, în special, poeţi români, studenţi şi profesori din această ţară. Poeziile pe care le-am recitat la festival au fost apreciate de invitaţii participanţi la eveniment. Poeţilor români le plac poeziile mele, datorită faptului că acestea reflectă tendinţa de dezvoltare a timpului actual, personalitatea mea particulară, versurile fiind tăioase şi având o imaginaţie miraculoasă. Poeţilor români le place, în mod deosebit, concepţia mea despre civilizaţia actuală, omenire, concepţia mea despre cetăţeanul global. Toate acestea au provocat reacţia minunată a poeţilor din diferite ţări. Poemul meu „Sângele vărsat de omenire – pentru Formul Asiatic de la Bo'ao 2014" a fost selectat în volumul festivalului. Apoi, în luna iulie, în Japonia, în august în Rusia şi Coreea de Sud, în luna septembrie la Praga, Berlin şi Suedia, poeziile lui Lei Ren au fost apreciate. Poeziile mele au fost publicate în ziare şi pe website-uri din Statele Unite şi Hong Kong.

Dar poezia românească?

Prin participarea la acest festival, poeţii chinezi au avut şansa să cunoască şi mai mult dorinţa poeţilor români de a căuta valorile democraţiei, libertăţii şi dragostea acestora pentru viaţă şi poezie. Respectăm foarte mult credinţa lor faţă de poezie şi respectul acestora pentru dreptate. Noi am citit poezii, în fiecare zi, în biserică. A fost precum un fel de botez al sufletului. Am simţit că poeziile noastre sunt acoperite de o culoare sfântă.

Cum vedeţi poezia chineză comparativ cu poezia românească?

Poeţii români sunt de diferite vârste. În China, poeţii sunt incluşi în diferite perioade. Poeţii români realizează creaţii libere, în timp ce poeţii chinezi creează cu o jumătate de gură. Poeţii români fac creaţii botezate de religie, iar poeţii chinezi sunt îndemânatici la descrierea realităţii şi în realizarea de poezii lirice asupra vieţii. Cunosc foarte puţin din acest punct de vedere, nici nu am apucat să fac comparaţii şi studii aprofundate. Dar doresc să le caut în schimburile şi învăţăturile din viitor.

În ce măsură credeţi că ajută Internetul la promovarea şi răspândirea poeziei? Există poezie pe Internet?

Internetul, de la microblog la Wechat, în special Wechat-ul, a jucat un rol fără precedent în istoria culturală a omenirii, din punctul de vedere al publicaţiei, al schimburilor, transmiterii, al criticilor făcute poeziilor. Experienţa mea creativă reprezintă o dovadă puternică în acest sens. Fără Wechat sau microblog, eu nu aş fi devenit poet, nici nu aş fi putut scrie şi publica aceste mii de poezii. Aproape toate poeziile mele au fost lansate, în primul rând, pe microblog sau Wechat, acestea se transmit între fani şi apoi se adună într-un volum tradiţional. Până acum, am publicat şase volume şi mai am peste 1.000 de poezii care aşteaptă să iasă de sub tipar. În ultimii ani, pe Wechat, a crescut numărul grupurilor de poeţi. Pot spune, aşadar, că Internetul a jucat un rol de neimaginat în promovarea răspândirii poeziilor. Referitor la poeziile de pe Internet, din punctul meu de vedere, există. Cititorii tradiţionali sunt din ce în ce mai puţini. Experienţa mea de la Iaşi m-a încredinţat de faptul că aspiraţiile şi valorile căutate de poeţii români sunt aceleiaşi cu ale noastre. Împărtăşirea acestora, prin schimbul de poezii, este o dovadă de iubire. Mulţumesc din nou Festivalului de Poezie de la Iaşi, publicaţiei Bucureştiul Literar şi Artistic, tuturor traducătorilor şi prietenilor poeţi. Mulţumesc pentru acest interviu şi tuturor ascultătorilor. Sunt poetul Lei Ren. Să ne vedem, anul viitor, la Iaşi!

S-a îmbătat zăpada …

Zãpada

Nu mai ştie de ea –

S-a îmbãtat lulea

Flori, dalbe flori

Scãpate din strânsori,

Cu capu-n jos picând,

Vãzduhul ameţind,

Acoperã pãmântul

În clãtinare, vântul

Mai mişcã-o rãmurea –

Zãpada-şi ia avântul

Şi în beţia ei

Învãluie-n mirare

Bãrbaţi, copii, femei

Şi apele şi munţii

Îşi pleacã fala frunţii

Şi se aştern în zare

Zãpezii la picioare

Bunici şi bunicuţe-n

Zãpada îmbãtatã

Aşteaptã laolaltã

Din ceruri sã coboare

O iarnã-adevãratã. (Traducere în română, Xu Wende)

Li Xin (Alina), Nina F.Gherman

Radio China Internaţional – secţia română

8 noiembrie 2016