Din informaţiile noastre, Noul Val Românesc foloseşte multe tehnici de filmare cum ar fi cadrele simple, filmarea cu camera în mână, lumină nu prea puternică, utilizarea frecventă a obiectivului cu distanţă focală lungă şi temele realiste ale filmului. Acestea sunt specifice Noului Val Românesc. La filmul dvs. „Poliţist, adjectiv" cum aţi folosit aceste tehnici?

Cred că fiecare regizor până la urmă are felul lui. De exemplu, eu folosesc camera de mână foarte rar. Îmi place să folosesc camera pe trepied. Poveştile le spun la persoana a treia. Deci spectatorul şi eu sunt cumva în exterior, ai acces cumva la un anumit tip de mişcare a personajelor, dar fiecare film în sine, dramaturgia fiecărui film îţi impune un tip de filmare şi o anumită estetică. Într-adevăr, filmele româneşti ca să spun aşa sunt realiste şi cumva cred că fiecare regizor povesteşte sau vorbeşte despre lucruri care-s importante pentru el, despre experienţele pe care le-a avut, dar după aia ca metodă de filmare sunt destul de diferite. Cred de fapt că cinema-ul românesc, mai ales acum, e foarte diferit. Se lucrează şi în zona de film istoric, se lucrează şi într-o zonă de gen, poate de poliţie, deci s-a schimbat foarte mult. În Poliţist, revenind, m-a interesat să aibă un anumit tip de mişcare personajul, urmăreşte, iar eu îl urmăresc pe el. Cumva este jocul ăsta tot timpul, de-a urmări pe cineva care urmăreşte şi m-a interesat să am un anumit tip de mişcare tot timpul. Vedem personajul pe nişte străzi pustii sau într-un oraş ca-ntr-un soi de labirint încercând să realizeze ce trebuie.

Destul de mulţi regizori străini participanţi la ediţia din acest an a festivalului au manifestat un mare interes faţă de colaborarea cu cercul cinematografic chinez. Cum vedeţi o posibilă colaborare a dvs. cu regizori chinezi?

Depinde de proiect, evident, pentru că pentru foarte mulţi China e foarte interesantă. În curând, va fi prima ţară ca număr de spectatori la cinema şi deci foarte mulţi regizori străini sunt interesaţi să facă filme aici sau foarte mulţi producători să distribuie filmele aici. Dar la mine, făcând alt tip de cinema mă interesează numai dacă un proiect particular voi avea. Dar e foarte important să vezi, ca să cunoşti, pentru că e o lume care e destul de departe de Europa, e altă cultură, e foarte interesant de văzut şi cumva e şansa mea cu cinema-ul să călătoresc, îmi place să cunosc alte zone pe care altfel mi-ar fi fost foarte greu.

Filmele româneşti sunt foarte apreciate de spectatorii chinezi. În 2014, în România a fost organizat Festivalul Filmului Chinezesc şi sperăm în organizarea Festivalului Filmului Românesc în China, în acest an. De asemenea, regizori chinezi şi români au început să producă filme împreună. Ce propuneri aveţi pentru intensificarea schimburilor în domeniul cinematografiei între cele două state?

Cum spuneam şi mai înainte, e foarte bine să lucrezi cu cât mai mulţi regizori. Festivalurile contează foarte mult, pentru că aşa, dacă se organizează aici un festival de film românesc e bine, pentru că multe din filmele acestea ajung foarte rar pe marile ecrane şi festivalurile sunt importante pentru că dau şansa să trăiască unor filme care, în mod normal, n-ar fi avut acces la marile ecrane. Şi în plus, ca cinema-ul român să se facă cunoscut aici. Sunt lucruri foarte importante şi e foarte bine dacă s-ar face asta anual. Ar fi excelent!

În cadrul Cinematecii Româneşti vor fi mediatizate şi promovate producţii artistice româneşti, prin îmbinarea filmelor vechi cu cele ale noului val din cinematografia românească. Institutul Cultural Român doreşte, astfel, să ofere publicului chinez o viziune de ansamblu a creaţiilor româneşti. (Felicia Nina Gherman)