„Lui Eminescu"

Tu nu ne eşti străin

Fie la oraşe, fie la sate

Când îţi pomenim numele

Toţi ochii mai luminoşi devin

Fie ochii negri, fie ochii albaştri

Ori ochii castanii

Tu nu ne eşti străin

În orice ţară am fi

Pe malul lacului, în munţi, în păduri

Când răsună ale tale cânturi

Răspund în limbile lor oamenii

Cu pielea albă, cu pielea neagră

Sau cu pielea galbenă

Inima ta îi izbeşte cu atâta blândeţe

Şi otodată cu atâta putere

Făcând ca fiecare suflet curat, fără să vrea

Să fie plin de sete, de dorinţa de a fi de aceeaşi profesie cu tine

De dorinţa de a respira

De a cânta şi de a căuta ca tine ...

Tu nu ne eşti străin

Trecând printr-un veac prăfuit

Ai rămas tot atât de strălucit

Tot atât de tânăr

Când versurile tale ca zafirul, ca burniţa

Ca talazurile mării se învolburează în marea oamenilor

Se va linişti dintr-o dată şi marea oamenilor

Şi va cădea pe gânduri:

Atâţia oameni „pretind a fi pe cerul ţării: stele"

Şi tu eşti pământ în a ta nemurire.

De asemenea, Asociaţia Chineză a Studenţilor Reîntorşi din Occident a găzduit vernisajul expoziţiei „Avem nevoie de Eminescu" şi recitalul de poezie „Recitindu-l pe Eminescu...La steaua care-a răsărit" susţinut de maestrul Emil Boroghină. Astfel, graţie Institutului Cultural Român de la Beijing şi directorului acestuia, Constantin Lupeanu, marele poet a fost sărbătorit în China, ţară cu adevărat prietenă a României, aici, unde chinezii îl iubesc pe Eminescu. Opera sa merită să fie cunoscută de toţi iubitorii de poezie şi de dragoste adevărată. "Eminescu este Nordul nostru", aşa cum spune atât de frumos fosta mea profesoară de limba şi literatura română din liceu, doamna Terezia Filip, într-un comentariu postat pe Facebook la emisiunea pe care am realizat-o, săptămâna trecută, cu profesorul Luo Dongquan, dedicată Luceafărului poeziei române. (Felicia Nina Gherman, foto Li Xin)