Emil Boroghină: Dorinţa mea este de a transmite mesajul eminescian, ideile care străbat de la un capăt la altul opera eminesciană

Recitalul de poezie "Recitindu-l pe Eminescu. La steaua care-a răsărit ..." susţinut de actorul Emil Boroghină a cuprins poeme reprezentative ale lui Mihai Eminescu, acestea fiind însoţite de slide-uri cu versurile traduse în limba chineză. "Vă mărturisesc că eu, încă de pe băncile institutului, am fost pasionat de teatrul poetic, în principal Shakespeare, mi-am şi dat examenul de diplomă cu un rol shakespearean şi Eminescu şi am vrut să deschid în România, în anii 70, un teatru de poezie. Încă nu am părăsit această idee, iar primii poeţi cărora le-am dedicat recitări au fost Shakespeare şi Eminescu. Shakespeare în 1974 şi Eminescu în 1975. La Shakespeare se împlineau 410 ani de la naştere, iar la Eminescu se împlineau 125 de ani. Eu începusem să lucrez la aceste recitaluri cu mult timp înainte şi m-am apropiat cu toată pioşenia de creaţia eminesciană şi de cea shakespeareană. Atunci când eu am avut premiera, în 1975, la Craiova, acesta era un spectacol cu foarte multă lume, adică era corul Filarmonicii Oltenia care avea diverse melodii, o parte din ele le-aţi auzit şi în spectacolul de astăzi şi eu eram recitatorul, pe ideea teatrului grec, teatrului antic, corul şi coreutul. La un moment dat, însă, am fost invitat la Bruxelles, în 1996, să prezint un recital la Teatrul Poem din Bruxelles, unul dintre cele mai celebre teatre de poezie, de unde s-a şi născut ideea de-a crea un teatru poetic în România, un teatru de poezie şi acolo a trebuit să mă duc singur, fără corul Filarmonicii, iar în urmă cu 3 ani, când s-a decretat ziua de 15 ianuarie, de fapt 4 ani, în 2012, ziua de 15 ianuarie, Ziua Culturii Române, am reluat într-o altă formă acest recital."

Cu talentul său autentic de recitator, actorul ne-a făcut să simţim vraja celor mai rafinate culori cu care este presărată poezia lui Eminescu, adâncimea şi strălucirea ideilor geniale ale poetului unic. "Este o foarte, foarte mare pasiune şi de vreme îndelungată pentru Shakespeare şi Eminescu, iar turneele pe care le-am făcut în mai multe ţări ale lumii, în ultima perioadă, în Statele Unite şi Canada, a fost tocmai pentru a prezenta, termenul este impropriu, la pachet pe cei doi mari poeţi ai lumii, pe Shakespeare şi pe Eminescu, ca şi aici. Le mulţumesc din suflet domnului director Lupeanu şi doamnei Ciuceanu pentru faptul că au asigurat traducerea în limba chineză, pentru că aşa cum declaram şi mai înainte, dorinţa mea este de a transmite mesajul eminescian, nu să arăt cât de talentat sau cât de frumos ar putea să spună Emil Boroghină versurile, ci ideile care străbat de la un capăt la altul opera eminesciană şi cred că datorită acestor traduceri simultane proiectate am reuşit să realizez acest lucru. Deci, poezia lui Eminescu este o obsesie de viaţă şi chiar ultimul meu recital pe care l-am realizat la Tel Aviv din poezia de dragoste a lumii, de fapt "Dragostea la senectute. Mai tare decât moartea e iubirea ...", se încheia tot cu trei sonete din Eminescu. Era celebrul poem biblic Cântarea Cântărilor cu care începeam poate cea mai frumoasă pagină de poezie de dragoste a lumii, după aceea treceam la epoca Renaşterii, la Dante şi la Ronsard şi Shakespeare, de fapt erau Dante, Petrarca, Michelangelo, Ronsard, Shakespeare şi Eminescu şi mă bucur că încheiam cu sonetele lui Mihai Eminescu. Deci, aşa cum spuneam e o pasiune de viaţă şi mă bucur că am avut posibilitatea să vin aici, acum, în zilele acestea dedicate culturii române şi mai ales naşterii poetului nostru nepereche în îndepărtata Chină şi să văd că lumea este extrem de drăguţă şi receptivă, că a fost interesată de ceea ce s-a întâmplat, astăzi, aici, de aceste punţi de legătură cum spuneam între cultura chineză şi cultura română şi sper ca ele să continue. Aici este un om extrem de inimos şi de priceput, domnul Lupeanu, mă bucur că e din generaţia mea şi este un tip, un ins care doreşte să facă foarte multe pentru România şi sunt convins că va şi reuşi, pentru că a început foarte bine. Domnia sa vroia să vin încă de anul trecut cu acest recital, în 15 iunie, dar nu fusese dat în circuit Institutul Cultural Român şi e bine că această venire a mea s-a întâmplat acum şi că mi-am făcut o mulţime de prieteni, pentru că după entuziasmul şedinţelor de fotografii de la sfârşit mi-am dat seama că lumea este extrem de drăguţă şi că nu pleacă de aici indiferentă."