Poetul a avut o viaţă scurtă, a trăit doar 39 de ani, dar a lăsat urmaşilor o creaţie literară foarte bogată ...

Poetul este un luceafăr. Cu toate că s-a stins prematur, razele sale strălucesc în veşnicie, precum versurile din poezia „La Steaua".

La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă,

Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:

Era pe când nu s-a zărit,

Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă,

Lumina stinsului amor

Ne urmăreşte încă.

Minunat! Meritaţi toată admiraţia noastră.

Îmi aduc aminte că am recitat această poezie cu 20 de ani în urmă la Iaşi, când am vizitat cu multă veneraţie bustul de bronz al poetului şi Teiul lui Eminescu cu crenguţele şi frunzele lui luxuriante. Gândurile mele zburau, în acele clipe, spre viaţa şi creaţiile sale, dorind ca poetul să se odihnească, aici, liniştit, în veci.

Cred că vă plac foarte mult poeziile de dragoste ale lui Eminescu ...

Poetul a parcurs un drum întortocheat al vieţii, gustând din toate cupele: acrişor, dulce, amar, iute ... Dar goana către un vis frumos, spre o dragoste ideală, a colorat enorm creaţiile sale poetice. De fiecare dacă când intru la Ambasada României de la Beijing, văd o poezie realizată pe o tapiserie atârnată chiar la intrare. Este poezia „Şi dacă ... ".

Şi dacă ramuri bat în geam

Şi se cutremur plopii,

E ca în minte să te am

Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac

Adâncu-i luminându-l,

E ca durerea mea s-o-mpac

Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc

De iese-n luciu luna,

E ca aminte să-mi aduc

De tine-ntotdeauna.

Domnule profesor, aş vrea să ne vorbiţi puţin despre felul în care versurile lui Eminescu au fost traduse şi publicate în China. Cât de îndrăgite sunt de cititorii chinezi?

Începând de la vârsta fragedă de 16 ani şi până la 33 de ani când a căzut bolnav, poetul a lăsat posterităţii un tezaur literar inepuizabil, care a depăşit hotarele ţării, îmbogăţind literatura universală. La fel ca şi Dante pentru Italia, Goethe pentru Germania, Victor Hugo pentru Franţa, Mihai Eminescu aparţine nu numai României, ci omenirii.Versurile lui Eminescu sunt îndrăgite foarte mult şi în China. În 1922, renumitul scriitor chinez ShenYanbing a scris un articol, prezentându-l pe Eminescu drept „un poet talentat, un mare artist, care a scris versuri nemuritoare, legate de dragoste şi moarte." În 1981, colegul nostru, Xu Wende, în colaborare cu scriitorul renumit Ge Baoquan şi traducătoarea Li Ninglai au tradus şi editat volumul „Poezii ale lui Eminescu", cu 34 de poezii. În 2003, profesorii Feng Zhichen şi Ding Chao de la Universitatea de limbi străine din Beijing, au tradus şi editat volumul „Poezii şi romane alese ale lui Mihai Eminescu", cu 66 de poezii şi 4 romane. Amândouă cărţile s-au epuizat demult. Cu toate acestea, studierea, promovarea şi prezentarea personalităţii lui Eminescu şi a creaţiilor sale sunt încă departe de a fi suficiente.

Dragostea este o temă importantă a tuturor creaţiilor poetice, inclusiv a creaţiilor lui Eminescu ...

Da, aşa este. Dragostea este un subiect etern al literaturii universale. Pentru poetul nostru, dragostea e un subiect mai presus de toate, ca un fir roşu care străbate toată viaţa şi reprezintă aproape jumătate dintre creaţiile sale. Dragostea este o aspiraţie pe care se străduia să o atingă, să o capete, dar din păcate, nu a găsit-o în cele din urmă. Eminescu a scris foarte multe poezii de dragoste. În afară de poeziile Şi dacă, Lacul, pe care le-am recitat, cel mai mult îmi place poezia „De ce nu-mi vii?", pentru că, după părerea mea, această poezie a atins culmea versurilor universale de dragoste.