Dialog cu profesorul şi jurnalistul Luo Dongquan, despre marele poet român, Mihai Eminescu

Cu profesorul şi jurnalistul Luo Dongquan am avut deosebita plăcere şi onoare, în acelaşi timp, să lucrez în redacţia de limba română a Radio China Internaţional. Din discuţiile noastre am descoperit, cu multă încântare, că este un mare iubitor al personalităţii emblematice a României, Mihai Eminescu. De aceea, l-am provocat la un dialog în care a vorbit, în emisiunea „Cultura Chinei într-o ceaşcă", despre personalitatea acestuia, despre frumuseţea şi sensibilitatea versurilor sale şi despre relaţia specială pe care o are cu poezia eminesciană.

Domnule profesor Luo Dongquan, vă spun bine aţi venit la emisiunea Cultura Chinei într-o ceaşcă şi vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să avem acest dialog. Începem cu o poezie ... ?

Bine v-am găsit. Da, prima poezie pe care o voi recita este „Somnoroase păsărele ..."

Somnoroase păsărele

Pe la cuiburi se adună,

Se ascund în rămurele -

Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,

Pe când codrul negru tace;

Dorm şi florile-n grădină -

Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape

Între trestii să se culce -

Fie-ţi îngerii aproape,

Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie

Se ridică mândra lună,

Totu-i vis şi armonie -

Noapte bună!

Felicitări, domnule profesor! Este o poezie dragă sufletului dvs. ...

Da, este prima poezie pe care ne-a învăţat-o profesorul român în 1965, la un an de zile după ce am început să învăţăm limba română, la Universitatea Bucureşti. De atunci m-am îndrăgostit de versurile eminesciene.

De ce vă plac atât de mult versurile lui?

Mihai Eminescu este un mare poet naţional atât al României, cât şi al Republicii Moldova. Pot spune că Mihai Eminescu este un geniu, un talent, un titan, un poet sfânt, un poet-rege. Versurile lui sunt de neegalat, acoperind un evantai larg de tematici: istorice, religioase, cosmice, peisagistice, filozofice şi de dragoste, fiind caracterizate prin frumuseţea limbajului, rima şi acordurile deosebite.

Ne mai recitaţi o altă poezie care vă place foarte mult?

„Dintre sute de catarge"

Dintre sute de catarge

Care lasă malurile,

Câte oare le vor sparge

Vânturile, valurile ?

Dintre păsări călătoare

Ce străbat pământurile,

Câte-o să le-nece oare

Valurile, vânturile ?

De-i goni fie norocul,

Fie idealurile,

Tu urmează în tot locul

Vânturile, valurile.

Neînţeles rămâne gândul

Ce-ţi străbate cânturile,

Zboară vecinic, îngânându-l,

Valurile, vânturile.