Cum e văzută România de-acolo, din cea mai populată ţară din lume?

Din ce în ce mai puţin şi nu neapărat favorabil. Când o ţară îşi permite să trateze o ţară cum este China cu un dezinteres nedisimulat, nu trebuie să ne surprindă că prietenii ne uită.

Despre relaţia România - China putem discuta în secvenţe: înainte de 1990 şi după. Eforturile din perioda 1960 - 1990, motivate şi de aspecte de ordin doctrinar, au fost uitate după 1990 pentru a intra într-un con de umbră nepermis în perioada 2000 - 2010. Penumbra a fost accentuată de poziţii oficiale la nivel de preşedinte, la Bucureşti, care au jignit nepermis orgoliile de la Beijing. Apoi, acestor grave erori de diplomaţie, s-au adăugat inconsistenţe la nivel de reprezentare, pe relaţia economică, deşi, dacă privim cifrele, ele sunt în creştere. Însă, dacă privim mai cu atenţie, vom observa că sunt în creştere în beneficiul Chinei, nu neapărat al României. Aici am în vedere şi rezultatele comparative ale României cu ţările vecine din Europa Centrală şi de Est.

În China, România este cunoscută şi văzută cu îngăduinţă de generaţiile care acum au peste 45-50 de ani. Noile generaţii, cei care vor decide peste o vreme, nu ştiu prea bine nici unde este România pe harta Terrei, nici că a fost printre primele care a recunoscut Republica Populară Chineză, nici că în anii '70 a adus o contribuţie pentru ca marelui stat asiatic să îi fie recunoscut locul în cadrul ONU. Dar toate acestea nu sunt cunoscute suficient nici în România, numai că acolo dintr-un motiv oarecum diferit, generat de avalanşa occidentală care ne face să privim dezechilibrat şi denaturat lumea începutului de secol XXI.

Vă mai spun că în China se traduce mult din literatura română, şi clasică, şi contemporană, că în mediul universitar şi diplomatic sunt cunoscute şi apreciate cu o deosebită onoare nume precum Eminescu, Blaga, Cioran, Eliade, Enescu sau Cărtărescu, Manea, Müller, că sunt chinezi - românologi care au făcut din cultura română o pasiune de viaţă, la fel cum în România avem români-sinologi apreciaţi la nivel mondial. Însă, câtă vreme statul român nu asumă nevoia de dezvoltare egală între Est şi Vest, măcar la nivel de cunoaştere, nu trebuie să ne surprindă că societatea românească de azi este redusă la nivelul unui consumator de produse lipsite de valoare, lipsite de întregul adevăr, de produse de multe ori expirate, produse atent selectate de cei care contribuie la generarea confuziei şi lipsei de cunoaştere. Iată de ce, astăzi, în România, vedem o societate şablonară, care preia mesaje, o societate tot mai puţin dornică să înţeleagă, însă dominată de prejudecăţi şi pasiuni nestăpânite de a judeca ceea ce nu cunosc, nu înţeleg şi nu le aparţine. Această imagine de ansamblu este cunoscută nu doar în China, ci la toate nivelurile diplomatice, motiv pentru care România şi liderii ei sunt trataţi de parteneri fie cu atitudini sfidătoare, fie lipsite de un interes real.

Într-un timp oamenii fugeau de lucrurile "Made in China" - însă, acum e tot mai aproape de a deveni prima economie mondială. Cum comentaţi asta?

China nu se grăbeşte să devină prima economie a lumii sau lider în noua lume a noului secol. Fără să vrea, însă, îi este predestinat să redevină ţara din mijlocul lumii, aşa cum îi este numele şi cum este cunoscută din antichitate. „Made in China" de azi a fost, în anii '70 - '80, „Made in Japan", aşa cum europenii au memoria lucrurilor bune făcute „Made in Germany", dar care, în mare măsură, azi sunt produse tot în China. În lumea de azi, pentru o bună bucată de vreme, nu vom putea imagina viaţa fără produsele realizate în economia chineză, una dintre puţinele care este implicată în sistemul de producţie, nu doar de distribuţie şi vânzare. Aici găsim şi o parte din explicaţia pentru care China creşte, se dezvoltă cu o viteză uluitoare, de peste 30 de ani. În China se munceşte, nu doar se consumă.

Din punct de vedere statistic, China a devenit prima economie a lumii, însă privit după nivelul de trai al tuturor celor peste 1,38 miliarde de chinezi, lucrurile vor mai întârzia câţiva ani. Cu toate acestea, nu veţi vedea vreun lider chinez ieşind public pentru a spune altceva decât că mai este mult de muncit, că abia acum eforturile trebuie să fie mai mari, odată ce ţara a ajuns la un nivel rezonabil de evoluţie, când calitatea trebuie să ia locul cantităţii. Tocmai de aceea, decidenţii de la Beijing vorbesc în această perioadă despre transformarea conceptului „Made in China", în "Innovated in China".