Trebuie să ştii să le vinzi, ca pe un brand.

Din păcate, mă gândesc la România noastră faină, care are o mulţime de locuri deosebite, dar nefructificate. În Beijing am admirat curăţenia din aceste locuri, faptul că ştiu să le pună în valoare, ştiu să le arate, ştiu să facă şi bani din asta. E un bilet de intrare într-un parc, 2 yuani, nu e mult, echivalentul unui leu, la noi. Deci, dacă treci prin Parcul Herăstrău, în Bucureşti, plăteşti un leu. E mai nimica. Ok. Cu leul ăla, adunat de la toţi cetăţenii care trec prin Parcul Herăstrău într-o zi, într-o săptămână, într-o lună, poţi să amenajezi mai bine, poţi să păstrezi curăţenia mai bine, poţi să aranjezi mai bine, ceea ce ei fac. Am admirat foarte mult grădina din Oraşul Interzis, în interior, în centrul acestuia, mi-a plăcut foarte mult.

Parcă are ceva special …

Are un aer, are o amprentă deosebită. Mi-a plăcut partea de tradiţii lăsată să fie, poate nu atât de mult cât şi-ar fi dorit unii, dar sunt lăsate să fie şi cei tineri am văzut că le apreciază. A, aia e de atunci, e veche, e din timpul lui X, este foarte important. Se spune că un popor care nu-şi ştie trecutul e sortit pieirii. Măcar trecutul să ţi-l ştii. Nu ştii încotro mergi în viitor, dar măcar de-acolo, din trecut, să ştii să apreciezi nişte rădăcini. Mai ales când le ai. Că şi noi avem la fel de multe rădăcini, ca şi China, poate chiar mai vechi. Dar la ei s-au păstrat şi concret. La noi nu s-au păstrat concret chiar atâtea. Şi alea care s-au păstrat au fost, cumva, interpretate diferit. Aşa că, eu zic, că pentru orice ascultător e fain să vină să cunoască direct China. Atât cât poate. Chiar dacă vii o săptămână şi vezi câteva locuri şi lucruri din Beijing.

Da, este o experienţă cu care nu te mai întâlneşti niciodată.

Este o experienţă specială. Şi să înveţi să iei partea bună din orice, e o experienţă specială. Şi să te prinzi care-i partea aia, să poţi să faci disocierea foarte bine. De exemplu, noi avem campusul, undeva, într-o zonă nouă sau mai nouă, e departe, şi în preajmă e ca într-un fel de, acum nu pot să-i zic sat, un fel de mahala şi întâlneşti şi nişte lucruri mai puţin plăcute, dar, asta e, te duci puţin mai încolo şi te lămureşti. Că nu există pădure fără uscături. Dar pe noi uscăturile nu ne interesează. Ne interesează lucrurile frumoase şi partea bună.

Ţi-ai făcut prieteni chinezi?

A, da.

I-ai invitat în România?

Chiar m-am gândit că atunci când plec din China, în măsura în care ţine de mine, eu am să încerc să ţin legătura cu ei. Da chiar m-am gândit că sunt fericitul posesor al unei liste de minim 100 de chinezi în wechat, din care cu unii, măcar cu 10-20 vorbesc zilnic, măcar aşa, un bună, ce mai faci şi cu majoritatea am stat de vorbă despre ce fac ei, despre ce vor să facă, despre ce planuri au şi s-ar putea să găsim nişte portiţe de colaborări foarte faine, ceea ce m-ar bucura foarte mult. Chiar dacă la început am avut senzaţia învăţând chineză că cineva îmi face modificări genetice la creier sau ceva de genul ăsta, da, pentru că trebuia să schimb într-un mod profund mentalitatea de-a înţelege o limbă, acum privesc mult altfel, pentru că am început să înţeleg modul de gândire, modul de raportare, modul de exprimare în fond, modul în care formează nişte propoziţii, aparent simplu şi, totuşi … Apropo de prieteni, o prietenă chineză mi-a făcut cadou un print, un tablou printat şi am rugat-o să-mi scrie, acolo, o dedicaţie, o vorbă, ce doreşte ea şi mi-a scris un poem, poemul având doar două propoziţii cumva, foarte concentrat, în care era vorba despre faptul că am prieteni departe, am prieteni în altă ţări, departe, dar chiar dacă e distanţă mare între noi, comunicarea dintre inimile noastre este ca şi cum ne-am fi văzut ieri. Şi toate astea spuse în vreo 10-12 caractere, ceea ce mi s-a părut extraordinar. Ei, eu îmi doresc să ştiu atât de multă chineză, încât să înţeleg astfel de lucruri, pentru că sunt convins că sunt într-o zonă mult mai subtilă şi mult mai profundă decât Ni hao, Ni hao ma, decât lucrurile simple, uzuale, vreau să mănânc, vreau să beau. Aşa că sper să ţină în timp prietenia cu toţi chinezii pe care i-am cunoscut aici.

Ce-ţi doreşti pentru anul 2015, Daniel Făt?

Îmi doresc să pot să împărtăşesc cât mai multă bucurie şi fericire cu cei din jurul meu, îmi doresc să fiu o ţâră mai tolerant, să fiu mai iertător şi mai iubitor, asta îmi doresc, c-apoi restul vin.