Dialog cu Daniel Făt, artist român

Daniel Făt, artist român, este absolvent de actorie şi în prezent masterand în teatru muzical la Universitatea Galaţi, care a inclus şi un program de aproape 4 luni la Academia Centrală de Dramă din Beijing. În scurta perioadă pe care a petrecut-o în China, el a vizitat şi secţia de limba română a Radio China Internaţional, unde a fost invitat la emisiunea Cultura Chinei într-o ceaşcă, pentru a vorbi despre obiceiurile legate de Crăciun şi de Anul Nou şi pentru a ne colinda şi sorcovi.

Cum vezi scurta ta experienţă în China?

Eu o văd, aşa, într-un mod special. La început am fost surprins de anumite lucruri pe care nu le ştiam şi nu le aflasem de-acasă, dar după câteva săptămâni, aşa cam până în 2-3 săptămâni, am început să văd lucrurile într-un alt mod, pentru că s-au aşezat anumite aspecte legate de diferenţe mari de cultură, civilizaţie, de relaţionare interumană, pentru că am văzut că aici nu se întâmplă ca la noi, să te îmbrăţişezi şi să te pupi când te întâlneşti cu un prieten sau cu o prietenă, ci e aşa, o oarecare, distanţă, un oarecare spaţiu personal un pic mai mare. Dar am întâlnit oameni foarte faini, am întâlnit colegi, studenţi cu care am petrecut ore şi zile foarte plăcute, au fost câţiva care chiar au zis, haide, dacă vrei mergem împreună să mai vezi nişte locuri, unde ai vrea să mergi să vezi, venim cu tine şi am făcut câteva ieşiri într-un mod foarte plăcut împreună cu alţi studenţi străini sau cu studenţi chinezi. În majoritatea timpului, însă, am preferat să merg singur sau doar cu un coleg, pentru că am zis că ăsta e modul în care înveţi chineză. Mergi singur şi trebuie să te descurci. Unde e locul ăla, unde e ăla, cât costă un souvenir sau dacă te interesează altceva, să vezi direct, să întrebi, să ţi se răspundă, să nu înţelegi, să scoţi dicţionarul, să vezi cuvântul, să înţelegi mai bine, sau să vrei să spui ceva şi să cauţi un cuvânt şi să găseşti o grămadă de variante ale acelui cuvânt şi să nu ştii care-i aia bună, şi după aia să faci un desen sau să arăţi cu degetul. Toate variantele astea sunt valabile pentru a-ţi deschide o colaborare cu cineva şi, majoritatea, au fost foarte deschişi în a încerca să înţeleagă ce vrei, în a ajuta. Am avut nişte experienţe extraordinare. Neştiind, de exemplu, unde e un magazin de instrumente muzicale în zona Wangfuging, o stradă foarte cunoscută din Beijing, ei, am întrebat două studente care ştiau puţină engleză. Şi mi-au zis că nu ştiu. Eu am rămas în acelaşi loc, urmând să aştept nişte colegi de care m-am rătăcit, şi după vreo 10-15 minute au revenit fetele şi au zis, uite, am găsit locul. Hai să te ducem acolo. Şi au venit cu mine şi m-au dus până în magazin, au vorbit cu vânzătorul să mă ajute să caut ceva şi au plecat în treaba lor. Dar au venit cu mine până acolo, ceea ce a fost foarte frumos din partea lor. Că puteau să zică, te duci în faţă şi la stânga, undeva, va fi acel magazin. Şi atunci, întâlnind oameni faini, am reuşit să îmi creez un Beijing foarte frumos, adică Beijingul văzut prin ochii mei arată foarte bine. Are şi părţile lui, mai în lucru, dar asta e salutar. Se construieşte foarte mult în Beijing. Inevitabil, când construieşti ceva se face şi nişte mizerie prin jur sau nişte disconfort. Dar partea faină e că ai ce să vezi în Beijing. Mă bucur că, deşi a fost timpul scurt, am văzut mult mai mult decât îmi propusesem iniţial să văd. Îmi propusesem vreo 4-5 locuri clare, ei, am văzut mult mai multe. Am fost şi unde nu-mi propusesem să merg, că e prea departe sau costă prea mult, pentru că aici fiind pe un buget de student a trebuit drămuit bine totul. Aşa că Beijingul pentru mine e foarte atractiv.

Spune-mi câteva din locurile pe care le-ai vizitat în Beijing.

Primul loc mai important a fost Templul Paradisului, apoi am vizitat Forbiden City, Oraşul Interzis cu Muzeul Palatului, Piaţa Tiananmen, bineînţeles, toată zona din jurul Pieţii Tiananmen, Palatul de Vară, Jing Shan Park, unde e punctul de mijloc al Beijingului, e aşa un mic deal stâncos, practic ca un munte. Am fost în Parcul Olimpic, şi în partea de pădure şi în partea unde e Cuibul de Pasăre, Stadionul Olimpic şi bazinul de înot de lângă. De fapt mai bine ar fi să mă întrebi unde nu am fost. Am fost inclusiv într-o piaţă de antichităţi, cu tot felul de obiecte vechi şi noi, am mai văzut Academia Confucius, Templul Lama, am fost în mai multe spaţii de genul ăsta.

Ce te-a impresionat cel mai mult din tot ce ai văzut în Beijing?

Ca loc, mi-a plăcut cel mai mult, Palatul de Vară, poate şi din cauza lacului, poate şi din cauza faptului că e pe un deal mai stâncos, un loc mai special, ăla mi-a plăcut cel mai mult, e vârful de top, vorbind de partea tradiţională. Dinspre partea mai modernă mi-a plăcut foarte mult Zona 798, o zonă artistică plină cu galerii şi magazine specifice artei. Dar peste tot mi-a plăcut că sunt foarte deschişi şi dau importanţă acestor obiective.

Le promovează.

Le promovează, le împing în faţă, pentru că ăsta e un mare atuu, să ai nişte locuri atât de interesante şi să le laşi să nu fie fructificate, ar fi păcat.