Cotidianul chinez de limbă engleză "China Daily" a dedicat un amplu reportaj artistului român, Mugur Ciubăncan, declarat unul dintre cântăreţii străini care fac o frumoasă carieră în China, având un repertoriu în limba locală.

Dialogul purtat cu reporterul cotidianului chinez a avut loc după ce Mugur a petrecut o bună perioadă în studiourile CCTV (cel mai mare post de televiziune din China) pentru a înregistra un spectacol programat să fie emis cu ocazia Festivalului Primăverii.

„Un pic obosit şi dornic să se relaxeze, el pare să aibă încă o mare cantitate de energie", notează ziarul chinez. Cu un deceniu în urmă, Mugur a fost între cei care au constituit primul val de străini care s-au încumetat să bată la porţile unei cariere în China, cântând atât în mandarină cât şi în limba română. Avea 18 ani, două albume înregistrate în România şi mai multe apariţi tv.

"Am urmat şcoala de arta din Bucureşti, spune Mugur, timp în care am cunoscut câţiva prieteni buni din China. Lor le-au placut melodiile mele, iar mie mi-au placut melodiile lor chinezeşti". Totul a început prin memorarea câtorva cuvinte, deoarece şi-a dorit foarte mult să vorbească limba.

Datorită prietenilor chinezi, Mugur a avut şansa să viziteze pentru prima dată China în anul 2000, unde a şi avut o serie de mici spectacole. Între persoanele din public s-a aflat şi Bo Xilai, care era pe atunci primarul oraşului Dalian şi care a fost extrem de impresionat de tânărul român. "I-am dat unul dintre CD-urile mele, iar Bo m-a invitat să rămână în China mai mult şi să particip la un festival tradiţional din Dalian". Practic aşa a început totul. Au urmat apoi înergistrările la un nou CD, apariţii la TV, după care a fost nevoit să se reîntoarcă în România. Dar, Bo Xilai l-a invitat din nou în China. A fost şansa unor noi spectacole la Jinmen, provincia Hubei, zonă în care atunci nu erau mulţi străini. Mugur îşi aduce aminte că a fost fascinat de karaoke, încă de la prima vizită în China. "La acea vreme, karaoke era organizat în săli mari, cu mai multe mese şi un spaţiu mare de dans în mijloc. Practic erau săli de dans - karaoke. Îmi plăcea mai mult formatul acela decât ceea ce avem astăzi, în studiourile private".