Săptămâna trecută am difuzat prima parte a interviului acordat redacţiei noastre de către domnia sa cu ocazia vizitei efectuate la postul nostru de radio la sfârşitul lunii trecute. Astăzi veţi asculta a doua parte a acestui interviu, în care veţi simţi ataşamentul acestui sinolog faţă de China.

-----------

Corespondent: Stimate domnule Ioan Rumulus Budura, ştim că deşi acum sunteţi la pensie, în calitatea Dv. de sinolog român de înaltă clasă continuaţi să activaţi în domeniul cercetărilor sinologice. Mulţi ascultători ai noştri vă cunosc foarte bine şi doresc să ştie cu ce v-aţi ocupat în ultimii ani.

Rumulus Budura: În ultimii ani am continuat să citesc foarte multe lucrări şi scrieri despre China. Am scris articole şi studii publicate în diverse reviste de specialitate. Am ţinut conferinţe despre R.P.Chineză, iar acum sub egida Ministerului român al Afacerilor Externe şi a Arhivelor Naţionale Centrale, împreună cu un grup de colegi, ne pregătim să scoatem două volume de documente care să ilustreze evoluţia relaţiilor româno-chineze chiar din secolul al 19-lea, când a avut loc o primă comunicare între guvernele celor două ţări, dar mai cu seamă, din 1949 până în 1974. Particip la această lucrare cu un mare sentiment de satisfacţie că putem face pe de o parte o demonstraţie că aceste relaţii au fost relaţii de excepţie, relaţii foarte bune, dar putem să facem demonstraţia că guvernanţii ambelor ţări au fost atât de înţelepţi şi atât de pricepuţi, încât pe fondul acestor vremuri mai tulburi, mai contradictorii, se menţină tendinţa neschimbată, dreaptă a evoluţiei relaţiilor româno-chineze.

Corespondent: În ultimii ani dv. aţi vizitat unele universităţi din China şi aţi participat la unele conferinţe internaţionale din domeniul cercetărilor sinologice, care au avut loc în ţara noastră. Nu-i aşa?

Romulus Budura: Da, aşa este. Trebuie să vă mărturisesc că anul trecut am avut prilejul să vizitez pentru prima oară provincia Xinjiang. Am vizitat Xinjiang, am trecut prin Chengdu, Chongqing, Hangzhou, Shanghai, şi apoi la Beijing. Impresiile pe care le-am cules atunci au fost extrem de puternice. Atât de puternice, încât după ce am ajuns la Bucureşti, cred că nici n-au trecut câteva zile şi i-am rugat pe colegii mei de la Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale şi organizeze o întrevedere cu foşti ambasadori, foşti miniştri în Ministerul de Externe ca să le vorbesc despre ceea ce acumulasem în acea lună, lucruri pe care nu puteam să le ţin în mine şi simţeam nevoia să le împărtăşesc celor care sunt sincer interesaţi să afle ce se petrece în China. Le-am dezvăluit progresele extraordinare pe care le-a făcut R.P. Chineză în aceşti ani. Mi-a făcut o mare plăcere să vorbesc despre intelectualitatea chineză, despre profesori, conferenţiari, pedagogi în general, care predau în aceste remarcabile universităţi chineze, să le vorbesc despre cunoştinţele bogate pe care le posedă, despre deschiderea pe care o au spre colegii lor din alte ţări ale lumii, despre capacitatea lor de a comunica calificat cu aceşti oameni şi cu alte cuvinte, de a se plasa la nivelul superior al comunicării intelectuale internaţionale. Acum am participat la o conferinţă internaţională despre relaţiile dintre R.P.Chineză şi ţările este-uropene. Din nou am fost extrem de plăcut impresionat de disponibilitatea instituţiilor chineze de a intra în dialog cu lumea savanţilor cu lumea cercetărilor, spre a clarifica problemele de istorie şi implicit spre a crea acea premisă indispensabilă unui dialog continuu, benefic pentru toate părţile interesate.

Corespondent: În opinia dv. ce mai trebuie făcut pentru promovarea pe mai departe a schimburilor culturale dintre cele două state?

Romulus Budura: În această privinţă se pot face multe lucruri. Semnarea unor planuri de colaborare culturală este un prim pas indispensabil, însă este totodată nevoie de un interes mai mare din partea instituţiilor chemate ca să îndeplinească aceste planuri de colaborare culturală. Există totodată şi o dificultate de ordin material. Noi încă nu avem la dispoziţie acele resurse materiale şi financiare pe care dorim să le avem spre a satisface această nevoie indiscutabilă din ambele părţi de a înmulţi numărul contactelor culturale, a schimburilor ştiinţifice, academice şi chiar sportive, turistice, ş.a.m.d.

Corespondent: Stimate domnule Romulus Budura, astăzi aţi vizitat postul nostru de radio şi expoziţia de fotografii dedicată celei de-a 35-a aniversări a emisiunii noastre. Ce impresii aveţi din această vizită?

Romulus Budura: În primul rând am fost foarte onorat ca împreună cu soţia, să mă bucur de invitaţia conducerii postului R.C.I. Am fost extrem de încântat să cunosc faptul că aveţi un sediu extraordinar, dotat cu o tehnică de ultimă oră, în care dv. cu toţii, operaţi la nivelul tehnologiei comtemporane, fără nici un fel de ezitare, fără nici un fel de stângăcii. Mi-a făcut de asemenea plăcere să mă întâlnesc cu vechii mei cunoscuţi, prieteni, colegi cu care ne-am întâlnit în diverse împrejurări. Mi-a făcut de asemenea să iau cunoştinţă de expoziţia pe care cu câteva luni în urmă aţi organizat-o în România. Toate acestea sunt de natură să insufleţească pe oricine, cu atât mai mult pe noi, şi sunt de natură aceste lucruri să ne încurajeze, apelând la cunoştiinţele noastre, la prietenii noştri, să facem în aşa fel încât să sporim atât interesul auditorilor români faţă de emisiunile dv, cât şi să sporim alte şanse de comunicare între R.P.Chineză şi România.

--------

Iubirea faţă de China a făcut ca domnul Ioan Romulus Budura şi soţia domnealui, doamna Annan Eva Budura, să-şi dedice toată tinereţea şi toată energia promovării prieteniei chino-române. Credem că tot datorită eforturilor domnului Romulus Budura şi ale altor sinologi români s-a construit o punte solidă de schimburi culturale dintre cele două popoare.

Dragi prieteni, ediţia de astăzi a rubricii „Puntea prieteniei" a fost realizată de Chu Qunli şi prezentat de Luo Dongquan, care vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte o seară plăcută.