Este vorba despre domnul Ioan Romulus Budura, sinolog român de înaltă clasă. Toţi chinezii care îl cunosc manifestă o înaltă admiraţie faţă de nivelul l-a care şi-a însuşit limba chineză şi de bogatele sale cunoştinţe despre China de ieri şi de astăzi. Deşi are deja vârsta de 73 de ani, continuă să activeze în domeniul cercetărilor sinologice, contribuind la cunoaşterea reciprocă a celor două popoare.

La 31 martie anul acesta redacţia în limba română a avut marea onoare de a-i primi în vizită pe domnul Ioan Romulus Budura şi pe soţia sa, doamna Anna Eva Budura, care au venit în China pentru a participa la o conferinţă internaţională despre relaţiile dintre China şi ţările europene. În timpul vizitei la postul nostru de radio, dinstinşii noştri oaspeţi au avut o întâlnire cu directorul adjunct al instituţiei, domnul Zhao Tieji, au vizitat redacţia în limba română şi expoziţia de fotografii dedicată celei de-a 35-a aniversări a emisiunii noastre. Cu acest prilej domnul Romulus Budura a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu. Astăzi vom difuza prima parte a acestuia, în care domnia sa ne-a vorbit despre dezvoltarea relaţiilor chino-române în ultimii 55 de ani şi a povestit câte ceva despre cariera sa profesională în China.

----------------

Corespondent: Stimate domnule Ioan Romulus Budura, România a fost printre primele ţări care au stabilit relaţii diplomatice cu ţara noastră. La 5 octombrie anul acesta se vor împlini 55 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între China şi România. În calitate de fost ambasador al României la Beijing, puteţi să ne prezentaţi pe scurt dezvoltarea raporturilor bilaterale din aceşti 55 de ani?

Ioan Romulus Budura: În 1950 România a fost cea de-a 3-a ţară care a stabilit relaţii cu R.P.Chineză. În anii ce au urmat întotdeauna ne-am mândrit că ne-am numărat printre primele ţări din lume care au stabilit relaţii cu R.P. Chineză. Aceste relaţii au fost motivate la început de o anumită doctrină, care a cuprins cele două continente, iar relaţiile româno-chineze s-au dezvoltat în acest sistem de referinţă al relaţiilor dintre ţările aparţinând lagărului, cum spuneam atunci păcii, democraţiei şi socialismului.

Zilele trecute am avut prilejul să particip la o conferinţă internaţională despre relaţiile dintre R.P. Chineză şi ţările est-europene. Am fost foarte măgulit ca să aflu atât din expunerile foştilor diplomaţi chinezi, ca şi din prezentările făcute de foşti diplomaţi est-europeni, şi nu mai puţin important din observaţiile făcute de oameni de ştiinţă din America şi Europa Occidentală, că relaţiile româno-chineze s-au bucurat tot timpul de un calificativ excelent. Relaţiile româno-chineze s-au menţinut de-a lungul anilor într-o situaţie de normaliate benefică atât pentru România, cât şi pentru China.

Corespondent: Unul din demnitarii chinezi considera anul 2003 ca fiind anul prieteniei chino-române. În februarie anul acesta premierul Adrian Năstase a făcut o vizită de lucru în ţara noastră, încheiată cu rezultate fructuoase. Cum evaluaţi dezvoltarea relaţiilor chino-române din ultimul an şi ceva?

Romulus Budura: Eu împărtăşesc aprecierea dv. potrivit căreia anul 2003 a fost anul relaţiilor româno-chineze. Această apreciere se bizuie pe faptul că anul trecut R.P. Chineză a fost vizitată de premierul român, domnul Adrian Năstase, a fost vizitată de preşedintele României, domnul Ion Iliescu, şi numai o chestiune tehnică de program a condus la amânarea vizitei domnului Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, tot în cursul anului trecut în R.P. Chineză. Domnia sa a vizitat China în primăvara acestui an. Aceste vizite deja sunt suficiente în a fundamenta acea apreciere că relaţiile româno-chineze din 2003 au fost relaţii de excepţie. Ar trebui să mai adaug alte câteva fapte. Vizitele au prilejuit înţelegeri semnificative din punct de vedere politic şi din punct de vedere economic şi comercial. Tocmai în contextul acestor vizite au fost stimulate companiile chineze ca să abordeze cu ceva mai mult curaj piaţa românească. Din partea României, de asemenea, s-a manifestat ceva mai multă îndrăzneală în a-şi promova mărfurile pe piaţa chineză.

Corespondent: După câte ştim noi, dv. aţi petrecut aproape două decenii din viaţă în ţara noastră. Care a fost lucrul cel mai de neuitat legat de cariera dv. profesională în China?

Romulus Budura: Mi-ar fi greu să singuralizez un eveniment sau o împrejurare pe care să le apreciez ca de neuitat în aceşti 18 ani pe care i-am petrecut în R.P.Chineză. Eu aş îndrăzni să spun că ceea ce este de neuitat este întreaga mea experienţă petrecută în R.P.Chineză, pentru că această experienţă este experienţa unui tânăr de 19 ani, care a sosit aici fără să cunoască limba chineză, fără să aibă prea multe cunoştiinţe despre China, şi de-a lungul câtorva ani, cu concursul profesorilor chinezi excelenţi, a reuşit să-şi însuşească limba uneia dintre cele mai mari naţiuni ale lumii. Tot aici am întâlnit pe viitoarea mea soţie, colegă studentă la aceleaşi universităţi ca şi mine. Tot aici s-au născut cei doi copii ai mei, care ulterior vor absolvi peste mai mulţi ani aceleaşi universităţi din Beijing.

Aici în contexul acelei experienţe m-am format ca diplomat în activitatea practică în contact cu diplomaţi de seamă ai R.P. Chineze şi în contact cu conducători de seamă ai R.P. Chineze, precum şi ca asistent al conducătorilor români sosiţi aici şi care aveau nevoie de sprijinul meu de cunoscător al limbii chineze. N-aş putea să neglijez în această experienţă dăruirea cu care şi eu şi colegii mei diplomaţi am muncit pentru promovarea relaţiilor româno-chineze, relaţii care s-au remarcat nu numai prin substanţa lor materială, prin schimburi economice, comerciale, tehnico-ştiinţifice şi de altă natură, dar mai cu seamă printr-o solidaritate extrem de preţioasă în acei ani, mai cu seamă în anii ' 60 şi '70, când România spre a se afirma ca o entitate statală independentă spre a-şi afirma personalitatea, a contat foarte mult pe solidaritatea şi pe sprijinul politic şi material al R.P. Chineze. În aceleaşi împrejurări am fost fericit să constat că România şi-a făcut datoria şi şi-a adus propria contribuţie atât la eforturile R.P.Chineze de a-şi extinde relaţiile internaţionale, cât şi la eforturile acesteia pentru a-şi restabili drepturile legitime în ONU şi mai apoi în a se familializa cu activităţile din organismele internaţionale. Bănuiesc că a avea fericirea să trăieşti de-a lungul multor ani cu o asemenea experienţă este realmente ceva de neuitat.

------------

Dragi prieteni, aţi ascultat prima parte a interviului acordat redacţiei noastre de către fostul ambasador român în China, domnul Ioan Romulus Budura, cu ocazia vizitei sale la postul nostru de radio. Miercurea viitoare vom difuza a doua parte a interviului, în care veţi cunoaşte aspecte din viaţa din ultimii ani a acestui sinolog. Realizatoarea Chu Qunli şi prezentatorul Luo Dongquan vă mulţumesc pentru atenţie. Să ne întâlnim săptămâna viitoare.

(foto: Domnul Ioan Romulus Budura, împreună cu unii redactori ai secţiei în limba română)