(muzica: opera în stil Beijing, „ Dorul nocturn")

Stimaţi ascultători, ceea ce ascultaţi este melodia „ Dorul nocturn" dintr-o operă în stil Beijing. Este una dintre melodiile care îi plăceau cel mai mult domnului Petică. În scrisoarea sa pe care am primit-o chiar ieri, scrisoare datată la 26 februarie 2004, Ştefan Petică ne propunea să difuzăm mai multe melodii de acest gen. Dar astăzi el nu mai poate să se apropie, ca în fiecare seară, de aparatul său de radio, mare şi negru, ca să asculte emsiunea noastră şi să se întâlnească pe calea undelor cu bunii săi prieteni din îndepărtata Chină. Sâmbăta trecută el a plecat pentru totdeauna dintre noi. Noi, membrii redacţiei nu avem cum să participăm la funeraliile dumnealui. Singurul lucru pe care putem să-l facem este să ne aducem aminte de prietenia de 17 ani dintre noi şi domnul Petică, şi să vă prezentăm, dragii noştri ascultători, pe acest bătrân care iubea, la fel ca dv., şi China şi patria sa frumoasă, România.

Ştefan Petică s-a născut la 2 iunie 1911 la Galaţi. Seara de 25 martie 1987 a fost de neuitat pentru el. Atunci a recepţionat ocazional emsiunea în limba română de la RCI. În următorii 17 ani, RCI a devenit o componentă indispensabilă a vieţii sale. Recepţiona aproape în fiecare seară emsiunea în limba română şi a întreţinut fără întrerupere corespondenţa cu redacţia. În scrisorile sale, dedica câte un paragraf deosebit fiecărui membru al redacţiei, încurajându-ne şi oferindu-ne multe propuneri şi sugestii preţioase. El ne-a sprijinit munca şi prin participarea, cu un deosebit entuziasm, la mai toate concursurile „Cine ştie, câştigă", câştigând de mai multe ori premii.

De-a lungul celor 17 ani, domnul Petică a stabilit relaţii de prietenie cu fiecare membru al redacţiei. Noi continuăm să nutrim un înalt respect pentru el. Aproape fiecare dintre noi l-a vizitat când am făcut deplasări la Bucureşti. În casa lui, aflată în partea de est a oraşului, parcă eram în familia noastră din România. Nu putem să uităm că de fiecare dată gazda ne cinstea cu deserturi gustoase preparate de fiica sa şi ne întreba despre situaţia fiecărui prieten al său din redacţie. Casa dumnealui a devenit ca un mic muzeu adhoc al istoriei emsiunii noastre. Pe pereţi se vedeau poze, cărţi poştale şi felicitări sosite de la redacţie. Domnul Petică a înregistrat pe casete multe emisiuni care i-au plăcut. O dată ne-a spus cu umor: „Am realizat o altă arhivă a redacţiei. Dacă vreţi să căutaţi înregistrările unor emiuni, probabil că sunt la mine."

În ultimii ani colegii noştri din redacţie au luat cu diferite ocazii interviuri de la domnul Petică. Iată felicitările sale adresate la cea de-a 35-a aniversare a emisiunii noatre:

(vocea domnului Petică)

„Aniversarea a 35 de ani de la prima emisiune în limba română a postului R.C.I este o nouă şi frumoasă filă ce se adaugă la prietenia de nezdrunzcinat dintre ţările şi popoarele noastre."

Iar la manifestarea „Faţă în faţă cu ascultătorii", care a avut loc în octombrie anul trecut la Bucureşti, Ştefan Petică ne-a spus:

(vocea domnului Petică)

„Eu sunt foarte încântat că am putut să particip la această manifestare. O sărbătoare ca asta nu se găseşte oricând. Totodată am făcut cunoştinţă cu noi figuri din rândul prietenilor chinezi."

Venerabilul domn recepta constant emisiunea noastră pentru că iubea România şi China. Aşa cum spunea în ultima sa scrisoare către noi

„Doresc din toată inima adâncirea pe mai departe a prieteniei dintre ţările şi popoarele noastre, marea şi frumoasa Chină şi frumoasa Românie, care sunt deja la un nivel deosebit."

Toţi colegii din redacţie simt o tristeţe neasemuită faţă de decesul domnului Petică. În perioadă în care a fost spitalizat, am telefonat fiicei sale, doamna Tony, pentru a ne exprima simpatia. Iar la aflarea informaţiei despre stingerea domnului Petică, i-am telefonat încă o dată în semn de condoleanţe. Nu doar noi, dar şi unii ascultători români care au aflat această informaţie, au transmis pe diferite căi condoleanţe familiei Petică. Domnul Marius Isofache din Galaţi s-a deplasat în mod special la spital pentru a-l vizita pe Stefan Petică, şi a transmis familiei acestuia atât sentimentele sale de tristeţe şi compasiune, cât şi regretele pe care le nutresc ascultătorii la plecarea bătrânului domn dintre noi.

Într-un interviul acordat redacţiei în vara trecută, domnul Petică spunea:

(vocea lui Petică)

„Ca prieten al Chinei, nu am posibilitatea de a arăta Chinei locul pe care ea îl ocupă în inima mea, dar poate generaţiile viiotare vor găsi un semn în arhivele redacţiei din care să reiasă că printre cei care iubeau China, vor afla şi admiratori din îndepărtata Românie, între care mă număr şi eu, care am fost cu gândul şi inima lângă cea mai mare naţiune-China."

Deşi Ştefan Petică a plecat dintre noi şi am pierdut un prieten bun, el o să trăiască veşnic în inima noastră. O să păstrăm ca amintire în vitrinele noastre, corespondenţa şi suvenirurile primite din partea sa. Ştim că în îndepărtata Românie sunt mulţi alţi ascultători fideli ai emisiunii noastre. Corespondenţa lui ne va stimula să lucrăm cu şi mai multă dăruire pentru ascultătorii noştri,pentru tradiţionalele relaţii de prietenie dintre ţările şi popoarele noastre.

„Pace eternă domnului Petică!"

(foto: Ştefan Petică este  primul din dreapta)

(redactată de Chu Qunli)