Fotografia înfăţişează întâlnirea în septembrie 1997 între viceprimarul municipiului Shanghai, Zhao Qizhen, în numele primarului şi preşedintele Emil Constantinescu, sosit la Shanghai în cursul vizitei sale în China. Traducerea a fost asigurată de Zhou Mingde.

"Turismul reprezintă o adevărată punte pentru cunoaşterea reciprocă dintre poporul chinez şi alte popoare. De când am început să mă ocup de turiştii români, am observat că aceştia doreau cu adevărat să cunoască China şi poporul său şi se pregăteau de călătorie la fel de serios ca şi alţi europeni ori americani şi, poate, chiar mai bine decât ei. De multe ori, când primeam grupuri de turişti români, vedeam cum unele doamne, în general din mediul intelectual: profesoare, inginere, doctoriţe sau avocate, luau notiţe în timp ce ascultau explicaţiile despre diversele puncte turistice pe care le dădeam." (…)

"Odată, prin anii '80, când însoţeam un grup de turişti români într-o călătorie cu trenul de la Shanghai la Hangzhou, le-am observat, într-un compartiment, pe câteva doamne, care discutau şi îşi corectau notiţele luate până atunci. Una dintre doamne, am aflat ulterior că este profesoară, le spunea ce notase cu o zi înainte, la vizita de la Templul Buddha de jad din Shanghai. M-a rugat să-i verific notiţele, iar când am început să răsfoiesc paginile, am constatat cu uimire că începuse să scrie încă din ziua când păşise prima dată pe teritoriul Chinei. Scrisese ceea ce văzuse în oraşele vizitate şi erau trecute o mulţime de informaţii despre istoria Chinei, despre dinastiile din perioada feudală ori pur şi simplu despre oraşele Beijing, Xian, Luoyang sau Nanjing. Descrisese în notiţele sale Marele Zid chinezesc, Muzeul Palatului din Beijing, Mausoleul primului împărat al dinastiei Qing şi armata sa de teracotă şi multe alte vestigii culturale antice, pe care le vizitase în acea călătorie. Trecuse chiar şi explicaţiile pe care le dădusem în cursul vizitei la Templul lui Buddha de jad, Grădina antică Yu Yuan şi faimoasa faleză a Portului Shanghai. Scrisese inclusiv impresiile pe care i le lăsaseră călătoriile cu avionul, trenul şi autocarul, cazările la hotel, gustul mâncărurilor chinezeşti ori pur şi simplu situaţii cotidiene, văzute pe străzi. Întrebările pe care mi le punea despre locurile vizitate erau caracteristice în general persoanelor care studiaseră anterior istoria Chinei. Această doamnă, foarte amabilă, după ce s-a întors în România mi-a şi trimis notiţele luate în excursia respectivă, care mi s-au părut bune pentru a fi publicate într-o carte. Asemenea turişti români, care îşi notau impresiile de călătorie, nu erau puţini. Am constatat că turiştii români doreau cu adevărat să cunoască, în mod direct şi cât mai profund, istoria şi realităţile Chinei, preţuind aşa cum se cuvine şi valorificând cât se putea de mult ocazia rară pentru ei de a călători în China."