Datele româneşti arată că, în 2013, exportul românesc pe piaţa Chinei a crescut cu aproximativ 34% în timp ce exportul Chinei în România a scăzut cu 2,5%. Cum apreciaţi aceste schimbări în afaceri comerciale bilaterale? În acest context, în cadrul mecanismului 16+1, ce prespectivă are cooperări chino-române?

Este un lucru bun pentru România, dar noi avem o balanţă deficitară după cât ştiu cu China şi aici trebuie să vindem mai mult pe piaţa chineză ca să ajungem la un echilibru. Eu mă aştept ca volumul schimburilor comerciale să crească în China. Pentru că, deşi avem relaţii excepţionale din punct de vedere politic, din punct de vedere economic nu depăşim o anumită barieră, şi asta nu este bine după părerea mea. De aceea şi insistenţa mea, pentru a promova relaţia cu China, eu fiind unul dintre promotorii acestor proiecte şi sper ca măcar unul dintre ele să fie semnat până îmi voi termina eu mandatul de ministru. Sunt convins şi am încredere că şi guvernul de la Beijing şi guvernul de la Bucureşti, doresc să mărească schimburi comerciale să aibă legături economice de lungă durată. Perspectiva este foarte bună. Sigur că noi avem un proverb românesc, mai aproape îmi este maieul decât cămaşa. În sensul că, sigur, noi dorim ca România să crească foarte mult relaţia cu China, şi sigur pe mai departe, în contextul în care şi celelalte state pot, alături de noi să crească. România are un rol important în regiune şi ea poate constituie o poarte de intrare a produselor chinezeşti în Uniunea Europeană. Mai ales accesul la Marea Neagră face din România să poată deveni un punct extrem de important în ceea ce priveşte transporturile maritime şi finalizarea logistică, pentru mărfurile care vin din Asia spre Europa Centrală şi de Est.