Drumul până în cătun traversează coastele abrupte ale dealurilor comunei Zhouxi

Laboratorul unde se naşte instrumentul tradiţional LuSheng, specific etniilor Miao şi Tong

Pe pante abrupte, în case din lemn, izolate, construite cu multe zeci de ani în urmă pe vârfuri de dealuri, de unde terasele pe care se cultivă orezul par desenele unor copii cu o imaginaţie bogată, în acestă lume izolată se naşte povestea celui mai cunoscut instrument popular chinezesc, LuShengul. Adevărată incursiune în trecutul provinciei de Sud - Vest a Chinei, drumul până la casa meşterului Pan, devine, pas cu pas, o iniţiere, o revelare a măiestriei asiatice. Ajungi să crezi că aici s-a născut ideea construcţiei pe verticală, însă într-o variantă originală. Pe "verticala" pantelor abrupte a dealurilor, pe care cu greu le străbaţi la pas, dar cu maşina. Şi totuşi, tăiat cu dalta şi ciocanul, modelat piatră cu piatră, dealurile din jurul comunităţii Zhouxi au devenit casa a sute de generaţii de chinezi, oameni care fără îndoială nu au rău de înălţime şi nu se tem să îşi lase pruncii de numai câţiva ani pe marginea râpelor naturale sau artificiale.

Într-o astfel de zonă încărcată de curiozităţi, am întâlnit meşteri pricepuţi să construiască LuSheng. Pe meşterul Pan l-am găsit în "laboratotul" moştenit din familie, câtă vreme aici multe generaţii de bărbaţii au deprins arta confecţionării instrumentului. Scurt la vorbă, cu mai mare drag de muncă şi ţigara din care trage adânc şi rar, Pan ne primeşte cu oarecare emoţie. Lipită de casă, încăperea cu pereţi din lemn este ticsită de tije din bambus şi stuf, unelte de lucru aliniate milităreşte, instrumente aflate în diferite stadii de prelucrare, câteva scăunele mici şi un cuptor din lemn, cu burduf sub forma unei pompe, umplu decorul. Lumina naturală pătrunde prin uşa larg deschisă accentuând senzaţia unei călătorii în timp, în ciuda faptului că meşterul poartă îmbrăcămintea secolului XIX. Totul de aici respiră un aer medieval. Fiecare unealtă şi obiect îşi are locul precis, la îndemână.