Adunarea Generală a Naţiunilor Unite (AGNU / AG) este una dintre cele cinci organe principale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi unica în care toate statele au reprezentare egală. Puterilor sale sunt de supraveghere a bugetul Organizaţiei Naţiunilor Unite, numirea membrilor ne-permanenţi ai Consiliului de Securitate, primirea rapoartelor de la alte organe ale Naţiunilor Unite şi formularea de recomandări sub formă de Rezoluţii ale Adunării Generale, care posedă un număr mare de organe subsidiare.

Adunarea Generală se reuneşte în cadrul sesiunilor anuale regulate iar ultima sesiune anuală este din septembrie în decembrie dar pot fi convocate sesiuni speciale sau urgente. Componenţa, funcţiile, competenţele, votul, şi procedurile sunt stabilite în capitolul IV al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Prima sesiune a fost convocată la 10 ianuarie 1946, în holul central Westminster din Londra. Reprezentanţi ai 51 de naţiuni au participat la această primă sesiune.

În decursul anilor '80, Adunarea Generală a devenit un forum de dialog Nord-Sud unde se tratau problemele dintre naţiunile industrializate şi ţările în curs de dezvoltare. Aceste aspecte au venit în prim plan din cauza fenomenului de creştere şi schimbare a componenţei ONU. În 1945, ONU a avut 51 de membri iar în prezent are 192 de membri, din care mai mult de două treimi sunt ţări în curs de dezvoltare. Pentru multe ţări în curs de dezvoltare, ONU este o sursa de influenţă în diplomaţie şi în principalele lor piaţă de desfacere.