Wu: Bună ziua, dragi ascultători, bun găsit la emisiunea specială consacrată împlinirii 60 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre China şi România. Sunt prezentatorul Wumin.

Chu: Sunt Chu Qunli.

Ministrul român de Externe, Cristian Diaconescu, a acordat la 8 septembrie 2009 un premiu doamnei Ding Yongning

Wu: În urmă cu 6 decenii, la 5 octombrie 1949, a 4-a zi după proclamarea Republicii Populare Chineze, între China şi România s-au stabilit relaţiile diplomatice, marcând începerea unei prietenii profunde şi solide a celor două popoare.

Chu: În aceşti 60 de ani, indiferent ce schimbări s-au petrecut în contextul internaţional, relaţiile de prietenie şi de cooperare între China şi România se dezvoltă în mod constant într-o direcţie bună, prietenia celor două popoare a rezistat la încercările timpului. Aşa cum spune un proverb românesc „Apa trece, pietrele rămân."

Wu: În această zi specială, să ne oprim un pic, trecând în revistă evoluţia din cele 6 decenii a relaţiilor de prietenie dintre cele două popoare.

Fostul premier chinez Zhou Enlai a efectuat în iunie 1966 o vizită în Romania

Pe 1 octombrie 1949, la Beijing, vântul a suflat slab. Cerul a fost la început acoperit şi înorat şi apoi senin. În această zi, un regim vechi s-a răsturnat, iar China Nouă s-a născut în aplaudele şi urările poporului.

Pe turnul de pe Poarta Tian Anmen, preşedintele Mao Zedong a declarat lumii proclamarea Republicii Populare Chineze. În aceeaşi zi, ministrul de externe, Zhou Enlai, a dat publicităţii declaraţia guvernului de a dori să stabilească relaţii diplomatice, cu orice ţară care respectă principiul egalităţii, avantajului reciproc şi respectului reciproc al suveranităţii teritoriale.

Din archivele istorice se constată că pe 3 octombrie 1949, ministrul de Externe român, Ana Pauker, a trimis nota verbală omologului său chinez, Zhou Enlai, anunţându-l că Republica Populară Română a decis să stabilească relaţiile diplomatice cu Republica Populară Chineză. Pe 5 octombrie, Zhou Enlai, a răspuns Anei Pauker că guvernul chinez salută călduros decizia guvernului român şi se vr trimite reciproc reprezentanţii diplomatici. De aceea zi, relaţiile chino-române au intrat într-un nou capitol.

Preşedintele chinez Hu Jintao a vizitat în iunie 2004 România

Pe 8 august 1950, primul ambasador al Noii Chine acreditat în România, Wang Youping, s-a deplasat cu trenul spre Bucureşti. Pe drum, o problemă dificilă l-a îngrijorat mult pe domnul Wang, adică lipsea în ambasadă cunoscători de limba română. În acelaşi vagon, mai era un grup de studenţi chinezi care se deplasau spre Praga pentru participarea la Conferinţa Mondială a Studenţilor. Ding Yongning, studentă din Shanghai, care vorbea fluent fraceză şi avea un caracter deschis şi voios, i-a atras atenţia domnului ambasador Wang.

(amintirile doameni Ding)

Wu：Ce repede zboară timpul! 60 de ani au trecut cât ai clipi. Studenta de atunci are acum deja 80 de ani. Deşi e în vârstă, a acceptat cu multă plăcere să ne acorde un interviu. Ea mereu spune că 60 de ani de relaţiile chino-romîne reprezintă chiar destinaţia sa cu România de atîţia ani.

Wu: Dragi ascultători, continuăm emisiunea specială consacrată împlinirii a 60 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice chino-române, sunt prezentatorul Wu Min.

Chu: Sunt Chu Qunli.

Wu: Stimaţi ascultători, în aceşti 60 de ani relaţiile chino-române s-au dezvoltat necontenit pe toate planurile. Pe data 30 august 1968 s-au inaugurat emisiunile în limba română ale postului RCI. De-a lungul celor 41 de ani, colegii noştri de redacţie din diferite genraţii pot fi consideraţi drept martori oculari ai prieteniei chino-române.

Întâlnirea preşedintelui Traian Băsecu cu chinezi care lucrează pe relaţie cu România

Chu: Da aşa este. În următoarele minute, vom invita în studio pe trei colegi ai noştri din redacţie să prezinte amintirile lor frumoase legate de această prietenie. Primul oaspete este domnul Luo Dongquan, unul din veteranii redacţiei. Bine aţi venit! Domnule profesor Luo.

Luo: Bună ziua, stimaţi ascultători!

Wu：Dragă profesor Luo, ştiu că dv aţi învăţat limba română la Bucureşti încă în anii 60 din secolul trecut. Vă mai aduceţi aminte unele aspecte?

Luo: Cum să nu, îmi aduc aminte că acum 45 de ani, la 3 septembrie 1964, după o călătorie lungă de 7 zile şi 8 nopţi cu trenul, eu împreună cu alţi 29 de tineri chinezi, absolvenţi de liceu sau de facultate, am sosit la Bucureşti şi am început să învăţăm româneşte.

Chu: Dacă nu mă înşel, aţi fost primit o dată chiar de către fostul premier Zhou Enlai.

Luo: Da. A fost un moment de neuitat pentru întreaga mea viaţă. În martie 1965 Zhou Enlai a venit la ambasada chineză, ca să se întâlnească cu membrii ambasadei şi cu noi, studenţii. Premierul ne-a invitat să facem împreună fotografii, după aceea, noi ne-am aşezat jos pe covor împrejurul lui Zhou Enlai. Deodată s-a aşezat şi el pe covor ca să stea de vorbă cu noi. Ne-a întrebat de viaţa, de studiu, şi ne-a sfătuit să ne împrietenim cu profesorii, colegii şi oamenii de aici. Împărtăşind din experienţa proprie din anii '20, când făcea studii în Franţa, premierul ne-a spus cu sentiment că dacă dorim să învăţăm bine o limbă străină, trebuie să fim „obraznici", să îndrăznim cu curaj să intrăm în conversaţie cu localnicii, fără să ne fie frică de greşeli. El ne-a mai sfatuit sa ne imprietenim cu profesori, colegi romani si locuitori români.

Chu: Atunci, cred că trebuie să aveţi mulţi prieteni buni în România.

Mulţi prieteni români au donat bani sinistraţilor cutremurului din Sichuan

Luo: Da. Locuiam la cămitul Carpaţi, apoi la Grozăveşti, împreună cu colegi români. Am avut relaţii amicale cu aceştia. Îmi aduc aminte că un coleg de cameră avea familia la Ploieşti. Altul la Giurgiu. În fiecare sâmbătă ei plecau acasă. Iar la întoarcere, duminică seara, aduceau deseori must, vin, pere, mere, cozonac şi ne invitau să gustăm împreună. Într-o vacanţă ne-au invitat chiar să facem o vizită la ei acasă. Deci avem relaţii foarte amicale cu profesori şi colegi români.

Wu: Domnule profesor, când s-a lansat prima emisiune in limba română RCI, eraţi tocmai la Bucureşti. În ce împrejurare s-a deschis emisiunea noastră?

Luo: Să ştiţi că în noaptea zilei de 19 spre 20 septembrie 1968, trupele ţărilor Tratatului de la Varşovia în frunte cu cele sovietice au invadat, prin surprindere, Cehoslovacia şi au ocupat capitala Praga. Concomitent, au masat trupele la graniţa României. Tocmai în această situaţie critică, la 23 august, spre seara, premierul chinez Zhou Enlai a apărut pe neaşteptate la Ambasada română din Beijing, participând la receţia oferită de ambasadorul român Aurel Dura cu prilejul Zilei Naţionale. La recepţie, premierul Zhou Enlai a rostit o cuvântare istorică, prin care a condamnat cu vehemenţă agresiunea sovietică şi şi-a exprimat toată solidaritatea cu poporul român în lupta sa dreaptă pentru apărarea suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale, împotriva agresiunii din afară. În acest context, pe baza unui document semnat de Zhou Enlai, radioul nostru a deschis după câteva zile emisiunile în limbile română, cehă şi poloneză.

Chu: Domnule profesor, în afară de cele povestiri, cred că dvs cunoaşteţi foarte bine şi multe alte evenimente importante din analele relaţiilor de prietenie chino-române.

Luo: Da. Îmi aduc aminte că în primăvara anului 1970, ploi torenţiale de lanţ au pricinuit o inundaţii de gravitate fără precedent, care a bântuit aproape toate judeţele României. Pentru a ajuta poporul frate român să înlăture urmările calamităţii, să reia viaţa normală şi să relanseze economia, preşedintele chinez Mao Zedong a semnat un document, prin care guvernul chinez a decis să acorde un ajutor esenţial material şi economic poporului român. În problemele legate de restabilirea locului legitim al Chinei la ONU şi la Comitetul Internaţional Olimpic, China s-a bucurat de un sprijin puternic şi esenţial din partea României.

Wu: Domnule profesor Luo, din cauza timpului, trebuie să ne oprim deocamdată aici. Vă mulţumim foarte mult pentru aceste povestiri interesante.

Luo: Cu multă plăcere! La revedere, stimaţi ascultători!

Ambasadorul român la Beijing, Viorel Isticioaia, prezent la activitatea Zilei României, organizată în ianuarie 2009 la sediul Liceului 1 Octombrie din Beijing

În decembrie 1989 puterea statului român s-a alternat şi s-au înregistrat mari schimbări în viaţa politică şi socială a României. Liderii chinezi au declarat ulterior cu diferite ocazii că ţara noastră respectă opţiunea poporului român şi este dispusă să menţină şi să dezvolte relaţiile de prietenie cu România pe baza celor cinci principii ale coexistenţei paşnice.

Wu：Stimaţi ascultători după patru decenii de dezvoltare, relaţiile chino-române s-au aflat în decembrie 1989 în faţa unor mari încercări. Amândouă ţări speră că nu va apărea o fractură în relaţiile dintre China şi România, ca urmare a evenimentelor petrecute atunci în România.

Chu: Colega noastră Lin Ting a stat în anii 1991 – 1997 în România şi este martor ocular al dezvoltării relaţiilor dintre China şi România în această perioadă de timp. Hai să invităm acum pe doamna Lin în studio.

Lin: Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lin Ting. Ne întâlnim des în buletinele de şriri. Deci În anii 1991 – 1997 am avut experienţe destul de bogate în România. Mai întâi am făcut specializare la Universitatea din Bucureşti, am lucrat ca translator la o firmă chinezească şi la o reprezentanţă a unei firme de stat din China, apoi la biroul economic şi comercial al Ambasadei Chineze din România. Aceşti ani au fost cu adevărat cei mai frumoşi ani din viaţa mea. Mai ales când lucram la Ambasada Chineză din România. Am primit multe delegaţii chineze la nivel înalt, printre care amintim vizita fostului preşedinte Jiang Zemin din anul 1996 şi vizita lui Hu Jintao în anul 1994, în calitate de membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez.

Wu: Lin, lucrai la biroul economic şi comercial al ambasadei, cunoşteai bine relaţiile economice şi comerciale dintre China şi România.

Lin: Da. Relaţiile economice şi comerciale dintre ţările noastre s-au dezvoltat foarte bine şi în acea perioadă şi acum, şi va fi şi mai bine în viitor, având bază bunele relaţii politice bilaterale. Mărfurile chinezeşti sunt foarte căutate de prietenii români, fiind cunoscute drept bune şi ieftine. Sigur, prestigiul produselor chinezeşti a fost la un moment dat denigrat de unele mărfuri de calitate proastă aduse de unii comercianţi chinezi. Dar asta este o altă poveste. Prietenii români au încredere în marfa chinezească şi le place să cumpere produsele chinezeşti.

Chu: Dar în aceea perioadă existau companii mai mari chinezeşti care operau pe piaţa românească?

Lin: Nu erau foarte multe, totuşi au fost unele firme care s-au dezvoltat bine. De pildă, F&J Group România a început operaţiunile în piaţa română la mijlocul anilor 90. A construit acum câţiva ani chiar Parcul Industrial Chinezesc din Europa.

Chu: Lin, permiţi-mi o întrebare: "Stând aşa de mulţi ani în România, nu ţi-a fost dor de cei de acasă, din China?"

Lin: Ba da. Am lucrat în România la ambasadă împreună cu soţul meu, care era atunci secretar II la biroul economic şi comercial. Dar mi-a fost dor foarte mult de băiatul meu, care avea doar cinci ani, când noi doi am plecat în România. Părinţii mei l-au grăjit în următorii şase ani.

Wu: Ce greu v-a fost! Dar aşa este munca diplomaţilor. Cred că aproape toţi ataşaţi chinezi de la ambasada chineză sunt la fel ca tine. Fiind despărţiţi de cei dragi de acasă, ei lucrau an de an pentru întărirea prieteniei dintre cele două popoare.

Lin: Dar de multe ori când am stat în România, m-am simţit ca acasă, fiind alături de mulţi prieteni români. După mine, românii sunt foarte prietenoşi, primitori, ospitalieri şi săritori. Manifestă un sentiment deosebit faţă de China. Nu puţini dintre ei sunt la curent cu tot ce se întâmplă în ţara noastră şi apreciază foarte mult progresele şi realizările obţinute de China. Ei manifestă un interes deosebit faţă de China. Mi-am făcut prieteni cu mulţi români, dintre care amintim familia Adam Botoş. Este o familie de muncitori. Domnul Botoş este pasionat de tenisul de masă şi în fiecare săptămână mergeam să jucăm tenis de masă. Sigur, îl însoţeam mai mult pe soţul meu, care este un bun amator de tenis de masă şi juca pentru clubul Electroaparataj. Eu, aşa şi aşa. Fetiţa lor, care avea atunci doar 9 ani, mi-a zis într-o zi că vrea să vină în China să se mărite cu fiul nostru care e mult mai mic ca ea. Deci, vreau să subliniez că până şi un copil ştie despre China şi doreşte să vină în China, manifestând un mare interes faţă de această ţară prietenă, aflată la sute de mii de kilometri depărtare.

Chu: Cred că ai menţinut legături foarte bune şi cu unii ascultători şi prieteni vechi ai redacţiei.

Lin: Da. Mulţi prieteni vechi m-au ajutat când eram în România. De exemplu, doamna Elvira Ivaşcu, fostă expertă la redacţia noastră, cunoscută crainică a postului Radio România, m-a ajutat să-mi ridic nivelul de citire la microfon chiar la ea acasă. Datorită acestor prietenii, simt întotdeauna că România este a doua mea patrie.

Wu: Lin, îţi mulţumesc pentru că ne-ai împărtăşit amintiri aşa de frumoase despre viaţa ta în România.

Lin: Cu multă plăcere! La revedere, dragi ascultători!

Ambasadorul chinez la Bucureşti, Liu Zengwen, a oferit la 29 septembrie o recepţie cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a relaţiilor diplomatice chino-române

Wu: Stimaţi ascultători, relaţiile chino-române au rezistat încercărilor evenimentelor din decembrie 1989 din România şi s-au dezvoltat în ultimii 20 de ani în mod stabil. Noua generaţie a redacţiei noastre a avut ocazii să facă reportaje despre evoluţia relaţiilor bilaterale.

Chu: Colega noastră Li Xin, care a început în anul 2000 să lucreze în redacţia noastră, a luat multe interviuri chinezilor şi românilor antrenaţi în dezvoltarea acestor relaţii. Hai s-o invităm acum să vorbească despre experienţa sa.

Li: Stimaţi ascultători, sunt Li Xin. Sunt foarte încântată să deapăn aici amintirile mele frumoase despre momente importante din evoluţiile relaţiilor bilaterale.

Wu: Li, poţi să ne spui momentul cel mai de neuitat pentru tine în activitatea ta jurnalistică din aceşti ani?

Li: Cred că sunt cele două întâlniri.

Chu: Dacă n-am greşit, tu te referi la întâlnirea între preşedintele Hu Jintao şi vechi prieteni români ai poporului chinez şi respectiv la întâlnirea preşedintelui Traian Băsecu cu chinezi care lucrează pe relaţie cu România.

Li: Chu, ce bine mă cunoşti! Exact. Sunt aceste două întâlniri din 2004 şi respectiv 2006, când cei doi preşedinţi au făcut vizite în cealaltă ţară. Aceste întâlniri sunt impresionante pentru că am simţit respectul şi grija celor doi preşedinţi faţă de cei care au contribuit la întărirea prieteniei dintre cele două popoare. Am păstrat înregistrări despre aceste două întâlniri. Propun să le difuzăm acum. E bine?

Wu: O idei extraordinară.

„Voi sunteţi prieteni vechi ai poporului chinez. Îmi aduc aminte că există un proverb românesc „Apa trece, pietrele rămân." Cred că deşi timpul trece repede, totuşi prietenia dintre poporul chinez şi poporul român nu s-a schimbat."

„Mă bucur că am ocazia de a întâlni oameni din China care vorbesc limba română. Ştiţi foarte bine că în România există o simpatie mare pentru poporul chinez. În general e o naţiune pe care românii o admiră mult şi o respectă foarte mult."

Li: Îmi aduc aminte că preşedintele Hu Jintao şi-a dat strâns mâna cu doamna Tania Iancu, fiica cunoscutului medic român David Iancu, vechi prieten al poporului chinez, care a venit la sfârşitul anilor 30 ai secolului trecut în China pentru a participa la războiul poporului chinez de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze, dăruindu-i o revistă chinezeasă, în care este un articol despre domnul David Iancu.

Chu: Există un proverb românesc "Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte." Domnul David Iancu a ajutat poporul chinez cu propria lui viaţă. Mulţi alţi prieteni români au întins şi ei o mână de ajutor chinezilor când ne-am confruntat cu greutăţi.

Li: Da, aşa este. Chu, mai ţini minte cuvintele mişcătoare ale prietenilor români adresate sinistraţilor cutremurului din Sichuan?

Chu: Desigur. Noi două am luat aceste interviuri. Frazele lor ne-au mişcat chiar până la lacrimi.

Li: Hai să le difuzăm şi acum.

- „Urmăresc ştirile cu sufletul la gură pentru fiecare viaţă salvată."

- „Am plâns chiar la un moment dat şi m-am gândit la oamenii de acolo.

- „Vreau să fac tot ce pot pentru a-i ajuta cât mai mult. "

- „Sunt acolo alături de voi toţi, îndoliaţi, lacrimile curg. Eterna Chină îşi va regăsi resursele şi din calamitatea aceasta. O să iasă iarăşi biruitare, renăscând din propria cenuşă, aidomă legendei păsării Pheonix, mai strălucitoare şi mai biruitoare şi spectaculos de curajoasă şi mai plină de har ca oricând."

Wu: Nu uităm şi faptul că atât guvernul României, cât şi mulţi români de rând au acordat donaţii sinistraţilor din Sichuan. Municipiul Alba Iulia şi fundaţia „Search & Rescue Team" au trimis imediat după cutremur o echipă de salvare în China să participe la acţiunile de salvare.

Chu: Nu putem uita şi faptul că în mai 2003, când poporul chinez ducea o luptă extrem de grea împotriva epidemiei SARS, Adrian Năstase, premierul român de atunci a făcut o vizită în ţara noastră, aducând echipamente medicale şi medicamente poporului chinez. Li, îmi aduc aminte că ai făcut atunci unele emisiuni speciale despre simpatia manifestată de prieteni români faţă de poporul chinez.

Li: Da. Mulţi ascultători şi vechi prieteni ai redacţiei ne-au scris, spunând că a avut foarte mare grijă faţă de noi.

Wu: Chu şi Li, am vorbit mult despre simpatia manifestată de poporul român faţă de poporul chinez. Hai să vorbim acum despre impresiile lăsate de România chinezilor de rând?

Li: E o propunere bună. Cu diferite ocazii, i-am întrebat pe unii chinezi „Ce ştiţi despre România?" Mai întâi, hai să ascultăm ce au răspuns unii bătrâni şi elevi.

- Ştiu că între China şi România există o prietenie tradiţională. Am vizionat multe filme vechi româneşti.

- Îmi place foarte mult echipa feminină de gimnastică din România.

- Filmele, bucătăria şi vinurile româneşti sunt cunoscute.

- Am văzut la deschiderea JO din Beijing sportivi români, care sunt foarte frumoşi.

- Ştiu că Bucureştiul este capitala României.

- Cunosc Ziua Naţională a României şi ziua independenţei acesteia, 9 mai 1877.

Li: Iar unii experţi şi profesori care au făcut specializare în România ne-au spus:

Carol: Îmi place entuziasmul românilor faţă de viaţă.

Li Jiandong: Îmi place ritmul cam încet de viaţă şi pasiunea faţă de artă a românilor. România nu este în prezent o ţară dezvoltată, dar pot să spun că românii sunt bogaţi spiritual.

Lu Longdong: Profesorii şi colegii mei români îi tratează foarte bine pe chinezi.

Qin Xinyan: Cred că modul de gândire al românilor seamnă foarte mult cu cel al chinezilor.

Li: Iată ce ne-a spus ambasadorul român la Beijing, Viorel Isticioaia:

„ Publicul chinez vrea să ştie cum este România de azi. Noi simţim de multe ori când ieşim în oraş, într-o librărie sau într-un restaurant. Ne-au văzut şi ne-au cunoscut pentru că chinezii au o căldură sufleteacă şi o memorie extraordinară în ce priveşte România. Vin la noi şi ne vorbesc despre ceea ce au ştiut despre România, despre Nadia Comăneci, despre marele fotbalist Hagi sau despre alţi fotbalişti contemporani şi ne spun că mai vor să vadă filme de Sergiu Nicolaescu."

Chu: Cred că printre toate naţiunile lumii, România ocupă un loc aparte în inima poporului chinez, datorită schimburilor de-a lungul anilor de la toate nivelurile.

Wu: Da, de la bătrâni până la copii, mulţi chinezi nutresc sentimente prieteneşti faţă de România şi doresc să cunoască mai mult despre ea. Dragă Li, îţi mulţumesc pentru intervenţia în emisiune.

Li: E o mare bucurie pentru mine. Dragi prieteni, vă doresc audiţie plăcută în continuare.

Experienţa celor 60 de ani, caracterizaţi de continuitate, de temeimicia relaţiilor de prietenie şi simpatie reciprocă între cele două popoare a produs la rândul lor relaţii foarte solide şi fructuoase în toate domeniile. Iar evenimentele pentru marcarea acestei aniversări sunt variate.

Ambasadorul român la Beijing, excelenţa sa, Viorel Isticioaia.

"Începând de la nivelul responsabililor politici ai celor două state, s-au făcut gesturi reciproce de atenţie, de dialog şi întreaga societate din diferite domenii s-a conectat la această atmosferă sărbătorească. Pe dimensiunea politică trebuie evocat faptul că în perioada recentă a fost aici ministrul român de Externe, Cristian Diaconescu. Vicepreşedintele Conferinţei Consultative Politice Populare din China, Wang Gang, a vizitat România şi a avut un dialog excelent la nivelul Senatului şi a Camerei Deputaţilor. Preşedintele Senatului României, Mircea Geoană, a fost în cursul lunii iunie într-o vizită în China. Au fost masive şi foarte multe misiuni economice conduse de către ministrul Comerţului şi de multe alte grupuri de oameni de afaceri organizate de către camerele naţionale ale comerţului din ambele ţări şi de către camerele locale sau judeţene din România, care şi-au făcut vizite în fiecare lună."

În acest an schimburile culturale între cele două state sunt foarte fructuoase. În septembrie al doilea institut Confucius din România s-a înfiinţat la Cluj-Napoca. Recent s-a deschis la Bucureşti Festivalul Culturii Chineze în România. Orchestra Filarmonică a Radiodifuziunii şi Cinematografiei a susţinut unele concerte la Bucureşti, Buşteni şi Constanţa. Aniversarea a fost marcată şi de către oameni de ştiinţă chinezi şi români. Cele două academii din China, în colaborare cu Academia Română, au organizat la Beijing şi Bucureşti şase runde de seminarii consacrate diverselor teme de interes.

Wu: Ce bogate sunt manifestări. Chu, ştiu că în acest an au apărut sau vor apărea şi multe cărţi despre relaţiile bilaterale, cum ar fi „Istoria de o sută de ani a relaţiilor chino-române, de expertul chinez Liu Yong, „Evantaiul celor 10.000 de gânduri - România şi China, trei veacuri de istorie, volumul III", etc.

Chu: Să nu uiţi că pe la sfârşitul anului va fi scos un volum de poeme din dinastiile Tang şi Song. Traducătorul său sunt chiar doi colegi ai noştri - Xu Wende, unul dintre veteranii redacţiei noastre, care are 73 de ani, şi Silviu Niculescu, fost expert român al nostru.

Wu: Domnul Xu doreşte să recitească ascultătorilor un poem scris de poetul Liu Yuxi din dinastia Tang pe melodia „Crenguţa de bambus" în traducerea sa.

Chu: Trebuie să fie foarte frumoasă!

Verzi se leagănă sălcii-n vânt

Pe malul fluviului lin,

Aud al iubitului voios cant

Pe ape răsunând cristalin.

La răsărit-s aprinse raze de soare,

L-apus ploaia răpăitoare.

Ai zice că bolta se-ntunecă-n zare

Şi soarele tot afectuos răsare

Wu: Dragi prieteni, ceea ce ascultaţi este un cântec dedicat celei de-a 60-a aniversări a stabilirii relaţiilor diplomatice dintre China şi România. Piesa este scrisă de către compozitorul chinez Nan Tian, fiind interpretat de către cântăreţul de muzică uşoară, de origine română, Mugur Ciubancan, care s-a stabilit şi s-a impus în China.

Chu: Dragi ascultători, credem că versurile acestui cântec:"Bine aţi venit în China. Noi iubim România." reflectă gândirea celor două popoare.

Wu: "Apa trece, pietrele rămân". Suntem convinşi că deşi timpul trece repede, prietenia tradiţională chino-română va fi mai frumoasă şi fructuoasă şi va sta permanent în inimile celor două popoare!

Chu: Cu acestea, dragi preiteni, am încheiat emisiunea noastră specială dedicată celei de-a 60-a aniversări a relaţiilor diplomatice dintre China şi România.

Wu: La revedere, dragi prieteni!

Chu: La revedere!