Hai să vă facem cunoştinţă cu o localitate pitorească pe care merită să o vizitaţi: Heihe, din nordul Chinei.

Situată în nordul provinciei Heilongjiang din nord-estul ţării, Heihe se află pe malul fluviul Heilongjiang, pe graniţa cu Rusia. Nu doriţi să vizitaţi acest oraş împreună cu noi pe Internet ?

Farmecul oraşului Heihe nu se datorează numai poziţiei sale geografice ci şi mediului ecologic perfect şi istoriei sale, obiceiurilor şi datinilor tradiţionale speciale locale. Pe lângă acestea mai sunt multe alte puncte turistice, de exemplu cinci lacuri apropiate unul de altul sau cei 14 vulcani stinşi şi activi. Vă spunem că plimbarea la gurile vulcanilor este ca o carte de vizită a oraşului Heihe.

Pitorescul Heihe se află pe malul fluviului Heilongjiang care este totodată linia de frontieră cu Rusia. Iar vizavi este Blagoveshensk, cel de-al 3-lea mare oraş din Orientul Îndepărtat al Rusiei. Aşadar localnicii au zis că ele sunt „oraşe-gemene". În oraşul Heihe sunt multe construcţii în stil rusesc. Iar la docul din Blagoveshensk sunt ancorate mereu multe vase chinezeşti care încarcă şi descarcă mărfuri. De acolo nu este deloc greu să dai o fugă până în Rusia. Numărul celor care trec prin vama din Heihe în fiecare an a depăşit un milion.

Dacă nu doriţi să vizitaţi partea rusă, puteţi să cunoaşteţi mai profund oraşul Heihe. Aici trăiesc 39 de naţionalităţi minoritare - manciurieni, mongoli, ruşi dar şi locuitori de etnii Dawoer şi Erlunchun. Acest din urmă cuvânt se referă la faptul că oamenii care trăiesc pe colină sau cei care folosesc cerbi nu au o limbă proprie. Istoria lor a fost tăinuită din generaţie în generaţie, din spusele oamenilor. Din 1953 etnia oroqen a început să coboare din munţi şi să se stabilească în locuinţe permanente şi să practice şi alte meserii, nu doar vânătoarea, intrând astfel într-un nou mod de viaţă, civilizaţia modernă. Acolo în munţi încă mai există urşi, mistreţi şi alte animale sălbatice. În parcul minorităţilor locale din suburbia oraşului Heihe se pot vedea case locuite de etnia oroqen, arme de vânătoare tradiţionale folosite de această etnie şi alte lucruri folosite de ei care oglindesc obiceiurile şi datinile acestei etnii. Multe articole de uz curent folosite de ei sunt confecţionate din scoarţă de mesteacăn alb, chiar şi chiar casele lor. Acum numărul celor care fac parte din această etnie a ajuns la 8000 de persoane, fiind de patru ori mai mult faţă de cât era în 1953.

Să vorbim puţin despre excursiile la vulcan. De la oraşul Heihe, după trei ore de mers cu maşina, se poate ajunge la Wudalianchi,care în traducere înseamănă cinci mari lacuri legate, o destinaţie turistică cunoscută în toată ţara dar şi în afara graniţelor Chinei. De fapt zona în care se află cele cinci lacuri este o rezervaţie naturală de stat, un parc geologic naţional, o zonă turistică protejată de UNESCO, declarată „Zonă de bioprotecţie Wudalianchi". Şi nu în ultimul rând, sunt cele trei mari izvoare de apa minerală cu temperaturi scăzute. Localnicii care merg vara acolo, mărturisesc că nu prea au curaj să intre în apă. Numai acei rari amatori de înot pe timp de vară îndrăznesc să intre în apa rece ca gheaţa chiar şi atunci când soarele străluceşte sus pe cer în iulie sau august, atât de rece este apa aici. În fiecare an vin aici aproximativ un milion de vizitatori dintre care circa 100 de mii sunt turişti ruşi.

Această zonă pitorească în care se află cele 5 mari lacuri se întinde pe o suprafaţă de 1000 de kilometri pătraţi. Acolo se găsesc 14 vulcani vechi şi noi. Specialişti în domeniu consideră că acolo este un „muzeu natural al vucanilor" sau „ un manual deschis privind vulcani". Este foarte interesant,

Heihe vă aşteaptă cu braţele larg întinse.