În data de 8 mai 2018 Washingtonul a anunțat că se retrage din Acordul nuclear iranian. Această decizie a produs primul efect la data de 7 august de la ora 00.01, ora locală din partea estică a SUA, când administrația americană a reluat parțial sancțiunile economice asupra Iranului care vizează industria auto și cea aviatică, comerțul cu aur și alte principale metale. Washington a avertizat că, cei care mențin relațiile comerciale cu Iranul nu vor putea mai face comerț cu SUA. Potrivit relatărilor de presă, cele două mari grupuri auto din Franța, PSA și Renault, au fost afectate de decizia autorităților americane. Anul trecut PSA a vândut 445.000 automobile în Iran, dar acum compania este nevoită să-și suspende afacerile. Renault s-a pregătit din timp și și-a redus afacerile, ca urmare volumul vânzărilor în Iran a scăzut cu peste 10 % în primele șase luni ale acestui an.

Unele politici adoptate de actuala administrație americană după instalare sunt ca „găurile negre" din cosmos care, cu gravitația lor, înghit creșterea economiei globale. Retragerea din Acordul nuclear iranian și reluarea sancțiunilor asupra Teheranului reprezintă una dintre aceste „găuri negre".

Influențele acestei politici asupra creșterii economiei mondiale se vor manifesta mai mult după data de 5 noiembrie, când administrația americană va demara a doua rundă de sancțiuni care va afecta industria energetică, tranzacțiile de țiței și finanțele Iranului. Washington a avertizat să scadă la zero exporturile de țiței ale Iranului. Ca pivot al economiei iraniene țițeiul nu numai că aduce 70%-80% din veniturile exporturilor, dar are un rol important în dezvoltarea industriilor aferente. Este evidentă influența negativă a sancțiunilor americane asupra Iranului. Mai mult, Iran este a treia mare țară producătoare de țiței din OPEC și a patra din lume care, cu o producție zilnică de 2,5 milioane barili, satisface 3% din cererea globală. Interdicția americană impusă exporturilor de țiței din Iran fără îndoială va duce la creșterea prețului pe plan mondial.

Potrivit estimărilor Băncii America Merrill Lynch de luna trecută, în cazul în care SUA va adopta o politică de toleranță zero față de exporturile de țiței iraniene prețul acestuia se va ridica la 120 USD pe baril pe plan internațional. De când actuala administrație americană a câștigat alegerile în noiembrie 2016 prețul la țiței a crescut cu 50% în mai puțin de doi ani. Reacțiile în lanț după scumpirea țițeiului, inclusiv a petrolului și gazului au dus la creșterea nivelului de inflație, afectarea sectorului de transport și a industriei manufacturiere, reducerea activităților economice, micșorarea veniturilor disponibile ale populației, a profiturilor întreprinderilor și a consumului populației. Istoria a dovedit în repetate rânduri că, dublarea prețului anual la țiței va avea efecte asupra creșterii economiei globale care se va confrunta cu diverse presiuni, au concluzionat reprezentanții unei companii britanice de servicii financiare AJ Bell. „Scumpirea drastică a țițeiului în 1974, 1979, 1990 și 1999 a dus la recesiune economică. Faptul că prețul la țiței aproape s-a dublat în 2008 ar fi contribut la izbucnirea crizei financiare. Și creșterea accelerată a prețului la țiței în vara anului 1987 le-a reamintit oamenilor de haosul din bursa de atunci."

Războiul comercial declanțat de Washington reprezintă o altă „gaură neagră americană" care poate înghiți creșterea economiei globale. Cu toate că, în ultimele zile Trump a anunțat pe Twitter „câștigarea războiului comercial", analiștii consideră că expansiunea economiei mondiale este strâns legată de comerț, mai ales că impunerea taxelor vamale suplimentare va afecta în final volumul comerțului global, fapt ce poate duce la stagflație, adică coexistența stagnării economiei și a inflației, și ca urmare economia mondială va fi împinsă spre marginea recesiunii.

Fondul Monetar Internațional (FMI) a avertizat că "vremea bună" pentru economia globală nu va perpetua. FMI a estimat o creștere a economiei globale până în 2020 cu 0,5 procente mai mică decât cea prognozată inițial, adică cu o scădere a producției în valoare de 430 miliarde USD. Banca Mondială a arătat într-un raport prezentat la începutul lunii iunie că, escaladarea litigiilor comerciale va avea efecte asupra comerțului global, efectele nefiind mai mici decât cele ale crizei financiare din 2008. Țările în curs de dezvoltare vor fi cele mai afectate. Economista Franziska Ohnsorge a arătat că un adevărat risc îl constituie protecționismul, căci "orice acțiune care împiedică dezvoltarea comerțului global va periclita creșterea globală".

Guvernatorul Băncii Centrale Britanice, Mark Carney a arătat într-un discurs prezentat la începutul lunii iulie că, protecționismul prejudiciază economia reală sub trei aspecte: diminuarea volumului comerțului, blocarea lanțului de aprovizionare și creșterea costurilor importurilor. Potrivit unei prognoze realizate de Banca Centrală Britanică, o creștere cu 10 procente a taxelor vamale în comerțul SUA cu partenerii săi comerciali ar duce la o scădere cu 2,5% a producției economiei americane și cu 1% la nivel global.

De regulă, o dezvoltare economică puternică va determina o creștere a ratei de inflație. Însă, un război comercial va promova inflația în timp ce determină o stagnare în dezvoltarea economică. Richard Bernstein, primul specialist în investiții de la Bank of America Merrill Lynch, a arătat că oamenii ignoră de obicei influențele războiului comercial asupra inflației, dar în istorie nu s-a întâmplat niciodată ca atunci când mărfurile și serviciile sunt constrânse să nu apare inflația. Primul specialist la Pictet Asset Management, Luca Paolini a arătat că, suprataxarea cu 10% în comerțul exterior al SUA va genera o creștere cu 0,7% a inflației la nivel global. Modelul mai demonstrează că, pe lângă SUA și China, Luxemburg, Slovacia, Ungaria, Cehia și Coreea de Sud vor fi țările cele mai afectate de riscurile exporturilor.

Scade acum ritmul de creștere a economiei globale, dar inflația este în creștere. Ziarul " The Japan Times" relatează într-un articol că, stagnarea economică globală nu are decât o singură soluție: eliminarea originii problemei, adică renunțarea la suprataxare de către administrația americană.

Retragerea din Acordul privind dosarul nuclear iranian, declanșarea războiului comercial, retragerea din Acordul de la Paris sau retragerea din Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), aceste decizii adoptate de Washington au confirmat cea mai mare particularitate a politicii externe promovate de actuala administrație americană, și anume imprevizibilitatea. Fiind cea mai mare entitate economică și singura mare putere în lume, administrația americană datorează lumii "previzibilitatea".