Vechiul joc chinezesc, weiqi, cunoscut sub numele de „Go" în lumea occidentală după numele său în japoneză, nu s-a aflat mult timp sub atenţia mass-mediei din China, locul său de naştere la mulţi ani după ce japonezii şi coreenii au dominat ca jucători de top în lume, până în urmă cu două săptămâni.

AlphaGo, un program de computer dezvoltat de Google, a avut o victorie zdrobitoare, în data de 15 martie, împotriva marelui maestru de Go sud-coreeanul Lee Se-dol, cu o serie de 4-1.

Google a estimat că 60 milioane de oameni din China au urmărit prima rundă de meci, pe data de 9 martie, ţinând cont de faptul că jocul Go are încă mulţi adepţi în această ţară.　　

Am fost unul dintre ei, dar eu nu cunosc foarte multe despre acest joc. L-am urmărit pentru că băiatul meu în vârstă de 7 ani studiază weiqi de la vârsta de 5 ani. În timp ce competiţia a dezvoltat o dezbatere la nivel mondial, dacă inteligenţa artificială ar putea reprezenta o ameninţare pentru omenire, preocuparea mea imediată a fost dacă fiul meu ar trebui să continue studiul artei jocului antic sau ar fi mai bine să se axeze pe studiul tehnicii moderne de codificare a calculatorului.

Asta m-a dus la o analiză care m-a ajutat în cele din urmă să aleg studiul jocului weiqi pentru el.

Jocul Go îşi are originea în China antică, în urmă cu peste 2.500 de ani şi este unul din cele mai vechi jocuri pentru doi jucători din zilele noastre. Acesta a fost considerat unul dintre cele patru arte esenţiale cultivate de savanţii chinezi din antichitate.

Regulile jocului sunt relativ simple, al cărui obiectiv este de a înconjura mai mult teritoriu decât adversarul, dar există o strategie semnificativă implicată în joc, iar numărul de posibile variante este mare, ceea ce face din el un joc extrem de complex. Pentru a juca bine, este necesară o bună disciplină mentală, o atitudine filozofică profundă şi o mentalitate dezvoltată.

Cel mai important, am învăţat că jocul Go este despre armonie şi filozofie. Este despre participare prin extinderea influenţei, nu prin confruntare. Prin comparaţie, şahul occidental este un joc de atac, în care trebuie să lupţi pentru a câştiga victoria împotriva inamicului; nu se câştigă doar prin apărare. În contrast cu obiectivul jocului weiqi de răspândire a influenţei, unul general doar surprinde adversarul dacă este vorba de locaţii strategice şi atunci când se dobândeşte sfera de influenţă. Nu este niciodată eficient să capturezi, doar de dragul capturării.

„Weiqi este probabil singurul joc pentru doi jucători, în care pe parcursul unui set, tot mai multe piese negre şi albe, apar pe tabla de joc. În toate celelalte jocuri, cu cât joci mai mult, cu atât se împuţinează piesele", mi-a spus antrenorul fiului meu.

Ca o încarnare a culturii antice chineze, weiqi poartă probabil gena înţelepciunii chineze. Jocul antrenează oamenii într-o plăcere cu multiple răspunsuri, combinaţii şi surprize care răsar continuu din situaţiile noi care apar constant. Agresiunea este considerată calmă, în timp ce sufletul învaţă seninătatea, armonia şi bucuria de a contempla posibilităţile.

AlphaGo nu a reuşit să îl învingă pe Lee Se-dol, neputând să "înveţe" înţelepciunea şi arta Go. Competiţia în sine este doar despre cine poate să joace un mai bun joc Go.

Într-un alt mod de a spune, AlpgaGo a câştigat competiţia, deoarece a stăpânit încâlceala şi ingeniozitatea jocului prin intermediul tehnologiei de calcul de ultimă oră, un mare exemplu de sinergie creată de fuziunea dintre înţelepciunea Est-Vest

Astfel că, în mod ideal, fiul meu ar fi mai bine pregătit pentru viitor, atât prin formarea sa prin tehnica jocului weiqi, cât şi prin capacitatea de codificare a calculatorului. Pentru moment, am decis ca el să continue lecţiile weiqi.