Insula Diaoyu şi insuliţele din apropierea acesteia nu sunt consemnate într-o hartă a teritoriului japonez apărută în anul 1876 sub îngrijirea Statului Major al forţelor terestre nipone, fapt ce reprezintă o dovadă suplimentară a faptului că acestea au făcut parte, de-a lungul istoriei, din teritoriul chinez. Concluzia a fost prezentată de savantul chinez în istorie şi drept internaţional Zheng Hailin, care la începutul anilor '90 ai secolului trecut a făcut studii în Japonia.

Harta a fost cumpărată de acesta de la un anticariat nipon. Potrivit dreptului internaţional, o hartă oficială a unui stat arată în mod clar teritoriul acestuia, a explicat Zheng.

Potrivit cercetărilor făcute de expertul chinez, cartea intitulată "Shunfengxiangsong", apărută în 1403, este una dintre cele mai vechi cărţi care menţionează insula Diaoyu. În ultimele câteva sute de ani, pescarii din provincia Fujian şi Taiwan au folosit insula Diaoyu şi insuliţele din apropiere pentru activităţile de pescuit. În 1562, insula Diaoyu şi insuliţele auxiliare au fost incluse în harta provinciei Fujian. Astfel, descoperirea, denumirea şi includerea pe hartă a acestor insule arată că statul chinez deţine suveranitatea asupra acestora în conformitate cu dreptul internaţional.