Liderii celor 27 de ţări membre ale UE se întrunesc, pe 30 ianuarie, la Bruxelles, la un summit special, pentru a discuta o strategie clară împotriva crizei datoriilor. În aceeaşi zi, cele trei mari sindicate din Belgia organizează, în toată ţara, o grevă generală, pentru a solicita guvernelor să nu creeze şi mai multe greutăţi vieţii populaţiei prin aplicarea măsurilor de austeritate.

Liderii UE au dorit, iniţial, să organizeze summitul cu o zi mai devreme, tocmai pentru ca data organizării acestuia să nu coincidă cu greva generală. În cele din urmă, însă, nu a fost modificat programul stabilit iniţial. Astfel, în 30 ianuarie, toate departamentele de transport şi servicii din Belgia îşi închid porţile, iar aeroportul internaţional din Bruxelles, portul internaţional Antwerp şi reţeaua de căi ferate rapide din întreaga ţară îşi suspendă activităţile. Belgia intră într-o paralizie totală.

Din cauza datoriilor mari, guvernul belgian a fost solicitat de UE să reducă cheltuielile bugetare pe anul 2012. Neavând încotro, guvernul belgian intenţiona să promoveze o nouă rundă de măsuri de austeritate, care includ, printre altele, prelungirea vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani şi reducerea ajutorului pentru şomaj. Sindicatele din Belgia au protestat faţă de acest plan al guvernului şi au solicitat autorităţilor să acorde o mai mare atenţie traiului populaţiei şi să renunţe la măsuri de austeritate. Întrucât guvernul refuză să facă compromis, sindicatele au hotărât să oreganizeze această grevă.

De la izbucnirea crizei datoriilor, acum doi ani, au apărut mereu valuri de proteste în statele din Europa. Guvernele din Grecia, Spania, Portugalia, Franţa şi Marea Britanie au lansat o serie de măsuri de austeritate menite să reducă datoriile publice şi investiţiile în sectorul public, să micşoreze salariile şi pensiile şi să ridice taxele de consum. Însă măsurile de austeritate au şi efecte negative asupra creşterii economice. Şi iată că aceste efecte negative au început să apară, în ultima perioadă. Creşterile economice din unele ţări UE au fost slabe şi rata şomajului a continuat să crească.

Faţă de solicitările populaţiei, liderii UE încearcă să reglementeze strategiile şi să promoveze o „strategie pentru prevenirea recesiunii". Promovarea creşterii economice şi crearea locurilor de muncă, mai ales pentru tineri, vor fi temele principale de discuţie la actualul summit. Potrivit agendei de lucru a summitului, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso va vorbi mai întâi despre ce poate face şi cum va face UE pentru crearea locurilor de muncă pentru tineri şi pentru a sprijini întreprinderile mici şi mijlocii să depăşească criza datoriilor şi altele. Apoi, noul preşedinte al Parlamentului European, Martin Schultz va prezenta propunerile grupurilor parlamentare şi, în cele din urmă, liderii celor 27 de ţări membre vor discuta despre ce trebuie să facă UE şi ce poate să facă fiecare ţară.

Opinia publică este de părere că pentru a depăşi criza datoriilor, care a avansat în actualul stadiu, se cer eforturi comune din partea guvernelor, a popoarelor şi chiar a opiniei publice. Din punctul de vedere al guvernelor, concomitent cu consolidarea politicii financiare, trebuie promovate imediat măsuri pentru „asigurarea creşterii" şi pentru „promovarea angajării". Iar populaţia trebuie să strângă cureaua, pregătindu-se pentru zile grele. Pe 26 ianuarie, şase mari cotidiene din ţările UE au lansat, împreună, o discuţie sub genericul „Europa", tocmai pentru a dezbate câştigurile şi pierderile aduse de procesul de integrare a Europei şi pentru a examina viitorul acestui continent. Experţii din domeniu au arătat, în articolele lor, că motivul pentru care ţările europene au putut să se unească este tocmai cultura comună pe care o au. Iar această cultură nu poate să dispară în această catastrofă cauzată de criza datoriilor. Sunt şi analişti şi specialişti care consideră că, atât cei 27 de lideri prezenţi la reuniune, cât şi pretendenţii pentru aderarea la UE, trebuie să cugete. Întreaga societate europeană trebuie să se gândească la un grad înalt de asigurare socială ce poate fi aplicată timp îndelungat şi la o politică financiară care să o susţină.