Încrederea guvernului chinez în menţinerea politicilor macro-economice derivă din diferenţa relativ mare între actuala situaţie şi cea întâmpinată de economia chineză în momentul declanşării crizei financiare internaţionale, în anul 2008. Iată câteva motivaţii.
În primul rând, contribuţia exporturilor la creşterea Produsului Intern Brut a scăzut de la an la an. În anul 2007, exporturile au contribuit cu 2,6 procente la creşterea economiei chineze, în 2008, cu 1,4%, iar în primul trimestru al acestui an, exporturile au contribuit negativ la creşterea economică. În prezent, economia exterioară se află într-o perioadă de revenire lentă. Chiar dacă se va scădea şi mai mult cererea externă, acest fapt nu va putea afecta economia chineză într-o măsură la fel de mare ca la sfârşitul anului 2008. Prin urmare, se reduce posibilitatea lansării unui nou program de stimulare economică, similar cu fostul program în valoare de 4000 miliarde yuani.
În al doilea rând, demararea procesului de transformare a modului de dezvoltare economică oferă un sprijin în a face faţă presiunilor externe. În prezent, China cunoaşte o cerere internă puternică, mai ales o creştere puternică a consumului. Concomitent, structura creşterii economiilor regionale este în curs de perfecţionare. Datele din domeniu arată că provinciile chineze aflate în topul primelor zece cu cel mai înalt ritm de creştere economică în 2010 şi în prima jumătate a anului 2011, sunt plasate în centrul şi Vestul ţării, cu excepţia municipiului de subordonare centrală directă Tianjin.
În al treilea rând, diferit de situaţia de la finele anului 2008, când sectorul imobiliar a intrat prompt într-o perioadă de îngheţ, în actuala situaţie de reglementare economică, sectorul imobiliar nu a produs efecte semnificative asupra creşterii economice.
De aceea, indiferent dacă economia externă va intra sau nu într-o nouă recesiune, politicile macro-economice ale Chinei vor persevera pe identificarea echilibrului între investiţie şi consum, vor fi axate pe asigurarea vieţii populaţiei şi promovarea consumului, suplimentate cu o investiţie adecvată de stimulare economică. Avându-se în vedere obiectivele de investiţie cu cele 4000 de miliarde yuani care sunt în curs de realizare şi îngrijorările generate de problema datoriilor regionale, investiţiile preponderent pentru asigurarea vieţii populaţiei şi promovarea consumului vor reprezenta curentul principal.
În prezent, în ciuda unei descreşteri, inflaţia atinge în continuare un nivel ridicat. Pentru perioada următoare, politica monetară îşi va menţine tonul fundamental de austeritate. În raport cu politica monetară, politica financiară dispune de un spaţiu mai mare de acţiune. Pe viitor, poate fi majorat volumul total al cheltuielilor financiare pentru extinderea spaţiului de manevră al politicii financiare, prin reducerea impozitelor şi creşterea cheltuielilor.
De vreme îndelungată, China a acordat o mare importanţă ratei de creştere economică, în esenţă rolului creşterii economice prin promovarea angajării. Acum, însă, relaţia dintre ofertă şi cerere a forţei de muncă cunoaşte schimbări în China. Se reduce necesitatea elaborării măsurilor de stimulare masivă a creşterii economice pentru asigurarea plasării în producţie a forţei de muncă. Aşadar, politicile macro-economice chineze urmăresc cu precădere realizarea unei dezvoltări economice relativ stabile şi evitarea marilor fluctuaţii sau descreşteri a economiei pe termen scurt. De asemenea, este acceptabil ca în cazul în care economia chineză se va confrunta cu lovituri din exterior, să fie redusă, într-o oarecare măsură, prognoza creşterii economice chineze.
][ 
