La 26 august, s-a încheiat la Beijing şedinţa ordinară a Comitetului Permanent al Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului din China după 3 zile de dezbateri. Tema de discuţie principală a fost revizuirea Codului de procedură penală. Participanţii la dezbateri au considerat că această revizuire a reflectat apărarea dreptăţii procesului juridic, respectarea şi asigurarea procesului legate de drepturile omului.

Proiectul de revizuire a Codului de procedură penală supusă primelor dezbateri cuprinde 99 de articole. Articolele noi şi modificate reprezintă aproape jumătate din numărul total al articolelor existenete. Zheng Gongcheng, membru al Comitetului Permanent al Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului, a arătat:

„Revizuirea de data aceasta are menirea de a întări raţionalitatea Codului de procedură penală, de a intensifica garanţia drepturilor omului, de a disciplina procesele, pentru ca acţiunile celor care aplică legile să fie strict limitate, cu scopul de a menţine dreptatea justiţiei."

Codul de procedură penală elaborată în anul 1979 a fost supusă primei mari revizuiri în 1996. Atunci s-a stabilit spiritul principial privind „prezumţia de nevinovăţie" şi „suspiciunea nefiind considerată vinovăţie". Însă unele cazuri extreme dezvăluite în ultimii ani au zguduit toate păturile sociale. Motivul ar sta în faptul că deşi avem spiritul principial, în practic se urmăreşte în mod simplu pedepsirea vinovaţilor, lipsiind dreptatea necesară în proces şi atenţia ignorată asigurării drepturilor omului. Ceea ce au cauzat direct repetarea cazurilor de interogarea cu tortură.

În proiectul de revizuire a Codului de procedură penală s-a adăugat articolul privind interzicerea forţării în recunoaşterea crimelor proprii, perfecţionând totodată şi sistemul de înlăturare a probelor obţinute ilegal, ceea ce înseamnă că descoperirea adevărului nu poate fi urmărită cu sacrificiul încălcării drepturilor omului de bază ale suspectului şi acuzatului. În orice situaţie, susţinerea dreptăţii nu poate fi urmărită cu sacrificiul renunţării la procesul normal juridic.

Gu Shengzu, membru al Comitetului Permanent al Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului, a precizat:

„Ceea ce se pratică în prezent în stabilirea infracţiunii se bazează mai mult pe declaraţiile acuzatului. Se repetă astfel cazuri de interogare cu tortură. În procedura penală respectăm principiul de întâietatea declaraţiilor acuzatului. De fapt este foarte importantă şi corelaţia între probe şi declaraţii. În această privinţă nu trebuie să forţăm pe nimeni să-şi recunoască crimele."

Încadrarea în Codul de procedură penală a concepţiei potrivit căreia acuzatul nu poate să-şi dovedească propriile crime proprii reprezintă fără îndoială un progres. Însă opinia publică au observat că rămâne articolul potrivit căruia „acuzatul trebuie să răspundă veridic întrebările anchetatorilor". Ceea ce a dovedit că mai există un decalaj destul de mare între pasul făcut de jurisdicţia chineză şi „dreptul de tăcere" în cercul jurisdicţiei internaţionale.

Ren Maodong, membru al Comitetului Permanent al Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului din China, a menţionat că sistemul privind dreptul de tăcere constituie un important conţinut al sistemului juridic din ţările moderne de drept. Stabilirea sau nu a acestui sistem şi a procedurilor juridice corespunzătoare, reprezintă nu numai o opţiune a unui stat privind valoarea procedurii penale, dar şi democraţia, civilizaţia şi progresul procedurii penale.

Dreptul la apărare constituie unul dintre drepturile acuzatului. În proiectul de revizuire a Codului de procedură penală s-a asigurat şi mai mult dreptul la apărare al avocaţilor.