Începând cu întâi Mai anul curent, Germania şi Austria au deschis complet piaţa forţei de muncă pentru cele opt ţări din Europa Centrală şi de Est care au aderat la Uniunea Europeană în 2004. Cu aceasta a fost eliminată ultima barieră aflată în calea liberei circulaţii a forţei de muncă între vechile şi noile membre ale UE, cu excepţia României şi Bulgariei care au aderat la UE în 2007.

În 2004, când zece ţări din Europa Centrală şi de Est au aderat la Uniunea Europeană, cele 15 ţări membre, îngrijorate de intrarea masivă a forţei de muncă, au introdus în acordurile de aderare o perioadă de tranziţie de 7 ani, care a permis menţinerea restricţiei până la 30 aprilie 2011, cu excepţia Maltei şi Ciprului. Pentru România şi Bulgaria, perioada de tranziţie va expira în anul 2013. Marea Britanie, Irlanda şi Suedia au deschis complet piaţa muncii către cele 8 ţări încă din 2004. După doi ani, Spania, Portugaria şi Finlanda au aplicat aceeaşi măsură, numai Germania şi Austria perseverând şi menţinând restricţia până la încheierea perioadei de tranziţie.

Experţii estimează că după data de 1 mai, numărul muncitorilor veniţi anual în Germania din ţările din Europa Centrală şi de Est va fi de 100 de mii, iar până în anul 2020, numărul va ajunge la un milion. Austria va primi anual între 15 şi 25 de mii de muncitori veniţi din aceste ţări. Cifrele nu reprezintă pentru pieţele din cele două ţări un val îngrijorător de muncitori şi nici nu va afecta ordinea pe piaţă. Asta pentru că, pe de o parte, Germania şi Austria au introdus treptat măsurile de deschidere a pieţei, în perioada de tranziţie, ca de pildă permiterea angajării din străinătate a "persoanelor cheie", a asistentelor medicale. Majoritatea muncitorilor veniţi din ţările din Europa centrală şi de Est au ca principal scop câştigul de bani şi puţini din ei vor rămâne în permanenţă. Pe de altă parte, majoritatea celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă din aceste ţări deja plecaseră, în perioada de tranziţie, în Marea Britanie, Irlanda şi alte ţări care şi-au deschis mai devreme piaţa forţei de muncă.

Liberul transfer al forţei de muncă din ţările din Europa centrală şi de Est va juca un rol pozitiv pentru economia Germaniei şi Austriei. În prezent, Germania este ţara cu cea mai mare putere de relansare economică din Europa. Rata şomajului se află la cel mai scăzut nivel de la reunificarea ţării. Sectoarele construcţiilor de maşini, IT şi de sănătate duc o mare lipsă de personal calificat şi muncitori. Îmbătrânirea accentuată va face ca populaţia Germaniei să se reducă cu 900.000 până în anul 2020. Deschiderea completă a pieţei de muncă va ajuta la atragerea persoanelor calificate şi atenuarea lipsei braţelor de muncă generate de îmbătrânirea populaţiei. Mai mult, cetăţenii din Germania şi Austria nu doresc să lucreze în posturile de asistent medical în spitale sau restaurante. Muncitorii veniţi din ţările din Europa centrală şi de Est devin treptat principala forţă în aceste domenii. Ministrul german al Muncii, Ursula Von Der Leyen, a afirmat că "nu ne lipsesc locurile de muncă, ci braţele de muncă. În viitor această situaţie se va agrava".

Însă deschiderea completă a pieţei de muncă va genera o influenţă asupra persoanelor din categoria celor cu venituri mici din cele două ţări. Aceştia nu au o educaţie înaltă şi nu au o calificare profesională. Majoritatea sunt emigranţi din valurile anterioare. Mai mult, în Germania nu există un nivel minim salarial. Mulţi experţi au manifestat îngrijorarea că după liberul transfer al forţei de muncă din ţările din Europa centrală şi de Est va fi înregistrată o scădere a nivelului salarial al păturii sociale cu venituri mici şi mijlocii. Un studiu arată că 40% dintre germani sunt îngrijoraţi de influenţă negativă pe care ar putea-o avea asupra propriului loc de muncă.

Cert este că deschiderea completă a pieţei de muncă între toate ţările membre UE reprezintă o tendinţă firească în procesul de integrare a Europei. Aşa cum a afirmat Laszio Andor, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, acest pas reprezintă o oportunitate atât pentru oameni cât şi pentru Uniune, fiind o etapă importantă în procesul de integrare al Uniunii Europene.