În seara zilei de 27 martie, după ce NATO a decis preluarea completă a acţiunilor militare împotriva Libiei, secretarul general al NATO Anders Rasmussen a dat publicităţii o scurtă declaraţie în care a afirmat că „NATO a hotărât să preia toate acţiunile militare lansate împotriva Libiei în conformitate cu rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU. Ţelul NATO este de a-i proteja pe civili, ca şi zonele populate de civili, eventuale ţinte ale atacurilor autorităţii lui Moammar Gaddafi. NATO va aplica complet rezoluţia ONU, nici mai mult, nici mai puţin."
Legate de acţiunile militare pe care le preia NATO şi noua evoluţie a situaţiei de pe câmpul de luptă din Libia, mass-media din diferite state se interesează cel mai mult de trei probleme. 1. Scopul NATO este protecţia civililor, pentru ca aceştia să fie feriţi de atacuri. Atunci NATO va interveni sau nu dacă forţele antiguvernamentale libiene atacă civilii pro Gaddafi? 2. NATO promite că în timpul acţiunilor militare „îşi va păstra neutralitatea" şi „nu va părtini nicio parte aflată în conflict", dar NATO a lansat raiduri aeriene asupra trupelor terestre ale lui Gaddafi care nu au atacat civili. Atunci NATO ajută sau nu forţele antiguvernamentale libiene? 3. NATO susţine că în urma atacurilor militare, problema Libiei trebuie soluţionată în cele din urmă pe cale politică. Atunci, obiectivul final al NATO îl constituie sau nu răsturnarea regimului Gaddafi?
La aceste întrebări ridicate de jurnalişti, Charles Bouchard a pretins că el nu vorbeşte despre „detaliile" acţiunilor militare, că acţiunile militare curente vor fi decise de comandantul de front. Oana Lungescu, purtătorul de cuvânt al NATO, a spus în repetate rânduri doar că „NATO va pune în aplicare rezoluţia 1973 a Consiliului de Securitate." Pe parcursul întregii conferinţe de presă de aproape o oră, Lungescu a repetat doar declaraţia secretarului general al NATO, Anders Rasmussen.
Îngrijorările mijloacelor de informare în masă din diferite ţări şi ale comunităţii internaţionale sunt bine motivate. În precedentele două războaie la care a participat NATO, cel din Irak şi războiul din Afaghanistan, zeci de mii de civili au căzut victime. În războiul din Libia pe care îl preia NATO, dacă nu se poate realiza cât mai curând încetarea focului şi nu se pot găsi soluţii politice, va fi inevitabilă provocarea unor mari pierderi umane în rândul civililor.
Tocmai din cauza îngrijorării să nu apară victime în rândul civililor, Turcia a cerut suspendarea imediată a acţiunilor militare împotriva Libiei, iar unele state membre ale NATO au impus mai multe condiţii restrictive participării lor la acţiunile militare vizate. Aşa de pildă, Germania, deşi nu a împiedicat preluarea totală de către NATO a acţiunilor militare împotriva Libiei, şi-a retras forţele militare. Olanda a declarat că sprijină acţiunile militare, dar forţele aeriene olandeze nu participă la raiduri şi nu atacă ţinte terestre libiene. Lumea este îngrijorată că tragedia războiului din Irak şi a celui din Afghanistan se va repeta în Libia.
][ 
