În oraşul Dongguan din provincia Guangdong, numit sugestiv "fabrica lumii", numărul celor care au nevoie de un loc de muncă - mulţi dintre ei ţărani concediaţi şi plecaţi din zonă din al treilea trimestru al anului 2008 în urma închiderii sau funcţionării cu dificultate a companiilor - a depăşit 600 de mii. În prezent aceşti oameni nu au revenit în majoritatea lor la Dongguan. Chen Qiang, responsabil al unei firme de imprimare din localitate se bucură pe de o parte pentru comenzile primite din Marea Britanie şi Germania, pe de altă parte este îngrijorat că sunt greu de găsit muncitori.
---------( sunet 1 )------------
"Azi nu am primit decât trei cereri. Am simplificat deja criteriile pentru angajaţi. Acum multe zone sunt în curs de exploatare. Întâmpinăm o concurenţă aprigă la angajarea forţei de muncă."
Potrivit datelor statistice, doar în oraşul Quanzhou, provincia Fujian din sud-estul Chinei, deficitul forţei de muncă depăşeşte 150 de mii, cu aproape 40 de mii mai mult decât în perioada similară a anului trecut. În prezent în Quanzhou numărul locurilor de muncă este cu 1,79 de ori mai mare decât cel al solicitanţilor. Deficitul de muncitori apare în principal în sectoarele tradiţionale cu forţă de muncă intensivă, confecţii şi ţesături, ceramică şi încălţăminte. Huang Runsheng, şeful Secţiei de Angajare a Centrului de Amplasare în Producţie din Quanzhou a anunţat că ei vor acţiona împreună cu întreprinderile care duc lipsă de forţă de muncă pentru a căuta muncitori în alte provincii şi municipii.
( sunet 2 )
"Intenţionăm să convingem 300 de companii să difuzeze în 100 de oraşe informaţii despre situaţia încadrării în muncă pentru un număr de 150 de mii de locuri de muncă. Încercăm să introducem din afară 50 de mii de lucrători ca să sprijinim companiile în reducerea presiunii reprezentate de lipsa forţei de muncă."
De fapt, pentru atenuarea "crizei forţei de muncă", de la sfârşitul anului trecut provincia Jiangsu a trecut prima din ţară la ridicarea nivelului salariului minim. Ulterior, şi-au declarat acceaşi intenţie şi autorităţile din Beijing, Chongqing, Dongguan, Shanghai şi Shenzhen. În legătură cu această măsură, unii ţărani care muncesc la oraşe au spus că în ciuda majorării salariului minim, veniturile lor reale nu cresc cu mult, iar îndată ce au o altă opţiune mai bună, ei vor pleca. Hu, un bărbat din provincia Gansu, a lucrat într-o companie de produse electronice din Dongguan. După Sărbătoarea Primăverii, el a ales să rămână în zona sa natală.
----------( sunet 3 )-------------
"Sunt deschise şi în regiunea noastră natală multe uzine, mine şi fabrici de cărămidă, numai că munca de aici este relativ obositoare, iar salariul este puţin mai mic."
Despre schimbările psihologice şi noile cerinţe ale ţăranilor deveniţi muncitori, Li Jing, cercetătoare la Institutul de Studii pe Tema Dezvoltării Mediului Rural al Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale, a declarat că în prezent regiunile central-vestice ale Chinei se află într-o perioadă de dezvoltare în ritm accelerat şi atrag tot mai puternic ţăranii transformaţi în muncitori.
( sunet 4 )
" Pentru ţăranii-muncitori există multe ocazii de angajare. Odată cu îmbunătăţirea situaţiei economice din China, în afară de zona deltei Fluviului Zhujiang, regiunile din centrul şi vestul ţării oferă numeroase locuri de muncă, aşa de pildă în construcţiile infrastructurale – realizarea de aeropoarte, şosele şi căi ferate. Un mare număr de lucrători vor fi atraşi aici."
Specialiştii din domeniu susţin că pentru soluţionarea problemei "lipsei lucrătorilor", pe lângă ridicarea nivelului salariului minim, mai trebuie creat un mecanism stabil şi pe termen lung de promovarea a salariului. Departamentele guvernamentale şi companiile trebuie să majoreze investiţiile destinate antrenării profesionale a forţei de muncă cu un nivel de pregătire mediu şi scăzut. De asemenea, trebuie acordate ţăranilor –muncitori drepturi cuvenite în ceea ce priveşte asigurările sociale, şcolarizarea copiilor lor şi înregistrarea domiciliului permanent.
][ 
