Acum, dorim să vă prezentăm în special grădina Tuisiyuan, inclusă de UNESCO pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial. Grădina Tuisiyuan a fost construită în secolul al 19-lea de un demnitar după ce a fost eliberat din funcţie şi s-a întors acasă. Grădina ocupă o suprafaţă de numai 0,6 hectare, dar a fost aşa de inginios concepută, încât vizitatorii au impresia că priveliştea se schimbă la fiecare pas. Suprafaţa apei din partea centrală ocupă peste o jumătate din suprafaţa totală a grădinii. Pavilioanele şi construcţiile de pe malul apei plutesc parcă pe valurile apei albastre. Florile şi copacii din jur, malul în zig-zag al bălţii şi apa albastră formează un contrast fermecător.

Tuisiyuan poate fi considerat un exemplu al grădinilor particulare tipice de pe malul sudic al fluviului Yangtzi. Grădina Tuisiyuan este rafinată, confortabilă. Stând în ea, într-o linişte odihnitoare, poţi uita toate problemele vieţii.

Ca şi Tuisiyuan, întregul orăşel Luxu este simplu, rafinat, îşi păstrează în continuare simplitatea rurală de pe vremuri, precum o ţărăncuţă care răspândeşte mereu duhul sătesc. Pe străzi, lângă poduri se aude rar gălăgie. Ţărăncile spală rufe în apa râului, bărbaţii beau ceai sub streşinile caselor, toţi având o viaţă tihnită şi fără griji. Un farmec specific orăşelului se ridică parcă astfel încet, încet, de pe suprafaţa apei.

Orăşelul Zhouzhuang este o altă comună din oraşul Suzhou caracterizată prin peisajele apei. A fost întemeiat cu 700 de ani în urmă. Străzile şi ulicioarele pavate cu piatră, galeriile de pe malurile apei şi podurile mari şi mici de peste râuri, atribuie acestei mici localităţi un specific aparte. Vizitatorii veniţi din diferite colţuri ale ţării sunt întotdeauna surprinşi de înfăţişarea originală şi viaţa liniştită din această localitate.

Vara plouă mult. Dar turiştii nu trebuie să-şi facă griji chiar dacă nu au cu ei haine sau ustensile contra ploii când aud bubuitul tunetului, fiindcă la Zhouzhuang, atât hotelurile şi magazinele, cât şi casele obişnuite ale localnicilor, situate întotdeauna pe malul apei, au galerii acoperite care pot adăposti în caz de ploaie. În Zhouzhuang, asemenea galerii cu structură de lemn şi cu acoperişul din ţiglă se întâlnesc oriunde, precum liniile de metrou sau de autobuz din oraşele mari.

În Zhouzhuang, sunt peste 100 de poduri, din lemn sau din piatră, cu o deschidere sau cu două-trei, rămase de acum câteva sute de ani. Unele din ele sunt chiar legate de nişte legende frumoase.

În afară de galerii şi poduri, ulicioarele din Zhouzhuang reprezintă de asemenea puncte de atracţie cu specific local. Dintre acestea cea mai cunoscută este Shipi. Datează de 300 de ani şi are o lugime de 68 de metri. Este foarte îngustă. În unele porţiuni, lăţimea ei e mai mică de un metru. Pe cele două laturi sunt numai construcţii vechi cu ziduri din piatră de culoare gri. Se spune că localnicii au preferat să aibă locuinţe pe uliţe pentru ca bogăţia lor să nu atragă atenţia străinilor. De fapt, casele din aceste ulicioare sunt de multe ori spaţioase şi odihnitoare. Unele din ele au chiar curte interioară cu bazin de apă.