În perioada Războiului de Rezistenţă împotriva Agresiunii Japoneze, Lizhuang a fost temporar, unul din principalele centre culturale din sud-vestul Chinei, retrăgându-se aici multe instituţii centrale culturale şi institute de cercetări ştiinţifice din Beijing, Shanghai şi Nanjing. Relocarea acestora a avut un impact puternic în impulsionarea vieţii economice, sociale şi culturale din zonă.

Cu toate acestea pescuitul a fost şi a rămas îndeletnicirea economică de bază a localnicilor. Aflându-se la confluenţa a doi afluenţi ai fluviului Yangtzi, Jinshajiang şi Minjiang, acest loc e un paradis al peştilor şi totodată şi al pescarilor. Ca urmare printre localnici sunt nu doar pescari îndemânatici ci şi specialişti în prepararea mâncărurilor pe bază de peşte, adevărate delicatese specifice.

Lizhuang este considerat în China ca "primul sat din bazinul fluviului Yangtzi " şi e unul din acele locuri care poartă marca de ''trebuie neapărat vizitat''.