În 256 î.e.n., guvernatorului ţinutului, Li Bing, i-a fost încredinţată realizarea unei amenajări ce viza devierea unei părţi din apa râului Minjiang în câmpia Chengdu, pentru reducerea excesului de umiditate din partea de vest a provinciei şi irigarea terenurilor agricole din partea opusă.

Li Bing, ajutat de fiul său, a săpat o deschizătură în muntele Yulei, pentru ca apa să poată curge spre est. În acea perioadă, încă nu se inventase praful de puşcă. Astfel, constructorii au încins stâncile cu foc de lemne şi au turnat apoi apă peste acestea, accelerând executarea lucrărilor. În cele din urmă au reuşit să realizeze o deschizătură lungă de 80 de metri şi lată de 20 de metri. Având în vedere faptul că înspre est, terenul e destul de înalt, pentru ca apa să poată fi folosită pentru irigaţii, constructorii au ridicat pe cursul superior al râului un ostrov lunguieţ în forma unei guri de peşte, care desparte cursul apei în două. O parte urmează drumul iniţial, iar cealaltă parte ajunge printr-un canal în câmpia Chengdu. În urma realizării acestui obiectiv, câmpia a devenit un grânar, iar provincia Sichuan a cunoscut o puternică dezvoltare economică. Suprafaţa terenurilor agricole irigate de amenajarea hidrotehnică de la Dujiangyan depăşeşte şi astăzi 700 mii de hectare.