Satul este străbătut de un râu cu apă cristalină care izvorăşte din peştera Taoyuan, apă plină de peşti şi gâşte. Pe maluri sunt amenajate terenuri agricole cu plantaţii de duzi şi bambus. Cele peste o sută de gospodării sunt ridicate pe dealuri. În sat, femeile îmbrăcate în costume tradiţionale lucrează la morile de piatră sau la războaie de ţesut din lemn. Bărbaţii adună lemne de foc, iar copiii şi bătrânii aduc cu găleţile apă de izvor. Mulţi dintre oamenii de aici sunt îmbrăcaţi în haine din pânza imprimată în colorile albastru închis sau în nuanţe deschise ca iarba din munţi. Iată un tablou fascinant care descoperă o lume aproape dată uitării.

Seara, licuricii sclipesc în întuneric, iar broaştele cântă în iazuri. Dimineaţa, soarele răsare în ciripitul păsărilor. Primăvara, în crăpăturile stâncilor, cresc diverse plante medicinale de mare preţ. Valea este acoperită de flori de piersic, pruni, peri şi multe specii de flori sălbatice. Vara, în apa limpede a râurilor pot fi văzuţi peşti. Toamna, maimuţele jucăuşe zburdă pe câmpuri, furând cerealele sătenilor. Iarna, şerpii intră în culcuşuri pentru iernat, iar broaştele şi păsările se opresc din orăcăit şi cântat. Satul Bamei reintră în linişte. Într-un cuvânt, plaiul florilor de piersic îşi păstrează mediul ecologic natural original.