În zilele noastre, se mai păstrează o stradă din acele vremuri, cu o lungime de 380 m şi cu 157 de clădiri cu trăsături arhitectonice locale specifice epocii moderne. O altă caracteristică locală este faptul că numele de familie ale celor mai multe gospodării de aici este Rong. Experţii susţin că acest fenomen al populării unei localităţi de către o singură familie se întâlneşte rar în regiune şi chiar pe areale mai vaste, motiv pentru care, localitatea are o valoare deosebită pentru cercetarea istorică şi exploarea turistică a acestui element socio-cultural.

Văzută de departe, strada cea veche apare cufundată într-o „mare" de blocuri moderne, dar ajungând la capătul ei, ai imediat senzaţia că te-ai întors la începutul secolului trecut. De-a lungul a o sută de ani, străduţa n-a suferit modificări majore: pavajul cu pietre înguste de culoare verde, porţile monumentale înălţate în anii' 30, clădirile de pe cele două părţi sunt tot aşa, cum erau odinioară. Strada a fost centru comercial al regiunii, cu aproape o sută de magazine. De fapt, fiecare clădire era totodată şi un magazin. De exemplu, găseai 3-4 frizerii aici, deşi strada nu e lungă. Erau patiserii, ceainării, farmacii, magazine de feronerie sau care comercializau brânză de soia.

Clădirile de pe stradă au fost ridicate în principal, în trei stiluri, chinezesc, chinezesc îmbinat cu elemente europene şi complet european. De pe această stradă se poate ajunge uşor la un doc care are de asemenea, o vârstă apropiată aşezării. Şi aici, în aceea vreme erau concentrate un număr important de magazine. Docul reprezenta punctul de plecare spre lumea exterioară. Se spune că doi dintre cei trei fii ai bătrânului Rong Qing au plecat de aici spre Shanghai, pentru studii. În zilele noastre, docul a ajuns din păcate, lăsat în părăsire.