Mănăstirea Sagya se află în judeţul Sagya din zona Xigaze din regiunea autonomă Tibet şi este mănăstirea principală a sectei Sagya, una din cele cinci secte ale budhismului tibetan. Pagpa, din a cincea generaţie de ctitori ai sectei Sagya, a fost desemnat de împăratul Kublai Khan drept "Ctitor Imperial", cu care acesta a fost împuternicit să conducă unele treburi legate de promovarea budhismului în întreaga ţară în calitate de guvernator al Tibetului. Astfel, încă din acea perioadă, Tibetul a devenit o parte a teritoriului Chinei.

Sagya înseamnă, în limba tibetană, pământ gri. Pentru că în judeţul Sagya, pe muntele din nord există roci de culoare gri, mănăstirea a fost denumită astfel. Lăcaşul de cult este alcătuit din două părţi. Mănăstirea sudică se află în partea de sud a fluviului Zhongqu şi a fost construită la începutul secolului XI (anul 1073) de Khon Konchog Gyalpo, fundatorul sectei Sagya. Aceasta este bine conservată şi arată ca o cetate impunătoare, înconjurată de şanţuri cu apă şi de două ziduri de apărare şi are o întindere de 45 de mii de metri pătraţi. Mănăstirea nordică se află în partea de nord şi a fost construită de Pagpa, din a cincea generaţie de ctitori.

În secolul al XIII-lea, secta Sagya s-a bucurat de un însemnat sprijin politic şi economic acordat de guvernul central al dinastiei Yuan şi a devenit una dintre sectele importante ale budhismului tibetan.