La o distanţă de 30 de kilometri de centrul oraşului Baotou, spre nord-vest, există o mănăstire lamaistă numită Udangzhao, care în limba mongolă înseamnă „Templul lotusului" şi care constituie, alături de Palatul Potala din Tibet, Mănăstirea Kumbum din Qinghai şi Mănăstirea Labrang din Gansu, cele mai mari şi mai importante patru lăcaşuri religioase din China, dedicate lamaismului.

Udangzhao a fost construită în urmă cu 350 de ani, în perioada dinastiei Qing. În zilele noastre se păstrează, încă, tabla cu inscripţiile din timpul împăratului Qianlong, dispusă orizontal deasupra porţii templului.

Pe o întindere de 20 de hectare, templul este compus din mai multe construcţii în stil arhitectonic tibetan, de culoare albă, zidite în terase şi conform reliefului unui munte. Printre acestea se află cele şase săli grandioase unde sunt depozitate cărţi clasice budhiste, trei palate care au fost reşedinţele lui Budha Cel Viu şi o pagodă pentru relicve budhiste, care constituie partea principală a templului. Udangzhau era, încă din antichitate, cea mai mare şcoală budhistă din regiunea Mongolia Interioară şi este şi acum. În acest templu locuiau în perioada de cea mai mare prosperitate aproape 1.400 de călugări.

În a 25-a zi a lunii a şaptea, începutul lunii a opta, după calendarul chinezesc, aici se organizează anual ceremonii religioase de mare amploare. Toţi călugării se adună în sala Surqin, recită din scripturile clasice budhiste, fac rugăciuni adresate divinităţii, iar în timpul nopţii înconjoară templul, oficiind slujbe budhiste, acompaniate de o serie de instrumente muzicale. Evenimentul este unul grandios.