Cei doi soţi nu au optat pentru calea aerului, au ales calea ferată Guangdong-Tibet, cu o lungime de 4.980 kilometri. Călătoria durează aproape trei zile şi două nopţi. Directorul departamentului căilor ferate din oraşul Guangzhou, Ma Xin spune că, deşi traseul parcurs cu trenul va dura mai mult timp decât cu avionul, va ajuta pasagerii să se acomodeze mai repede cu mediul natural al podişului tibetan. Plecând de pe coasta Mării Chinei de Sud, traversând zonele temperate subtropicale şi urcând pe Platoul Loess din centrul ţării şi pe Podişul Qinghai-Tibet, calea ferată trece prin opt provincii. Odată cu descoperirea peisajelor minunate, turiştii au timp suficient să se acomodeze cu schimbarea climei şi cu altitudinea ridicată. Ma Xin a adăugat:

"În vagoane funcţionează sistemul de aer condiţionat, care poate asigura alimentarea cu oxigen suficient pentru ca pasagerii să nu fie deranjaţi brusc de mediul cu aer rarefiat. Totodată, se oferă informaţii medico-sanitare transmise prin radio, inclusiv metode pentru folosirea măştii de oxigen şi cunoştinţe despre climă, mâncare, obiceiuri şi datini din regiunea Tibet, etc."

După ce trenul intră în tronsonul Germu-Lhasa situat la o altitudine de peste 4.500 de metri, majoritatea pasagerilor vor avea primele simptome ale răului de munte, inclusiv dureri de cap, ameţeli şi răsuflare întretăiată, însă fără a fi ceva grav. Însoţitorii de vagoane vor acorda mai multă atenţie stării de sănătate a pasagerilor.