"În secolul VII, regiunea Lhasa era acoperită de o mare suprafaţă de mlaştini, iar localnicii foloseau, pentru trecerea apelor, plute din piele de bovine, un mijloc de transport foarte simplu şi primitiv. Lama Trangdon Gephu a hotărăt să construiască poduri pentru a schimba această situaţie. El a creat multe piese muzicale şi stiluri de dans, apoi le-a cerut discipolilor săi să le interpreteze în faţa publicului, pentru a strânge banii necesari zidirii podurilor. Piesele muzicale create de călugăr au revoluţionat, treptat, Opera Tradiţională Tibetană. Din acest motiv, Lama Trangdon Gephu a fost apreciat ca "părintele operei tibetane".

În Mănăstirea Jokhang, vizitatorii pot admira multe obiecte arheologice din secolul VII, cu valoare estetică, inclusiv uşile de lemn de santal, care au fost decorate cu sculpturi minunate. Templul Jokhang a fost inclus în anul 2000 de UNESCO pe lista patrimoniului cultural mondial.

"Aceasta este o coloană de lemn de santal înălţată în secolul VII, de care credincioşii se atingeau, deseori, în timpul slujbei, fiindcă o consideră un obiect sfânt. Dacă observaţi, atent, veţi descoperi mulţi dinţi încrustaţi în interiorul coloanei. Cum s-a realizat aceasta? Dragi prieteni, dacă aveţi ocazia să veniţi în Tibet, puteţi să vedeţi, de-a lungul şoselelor, un număr mare de credincioşi evlavioşi veniţi din toate colţurile Tibetului, chiar şi din Nepal şi India, care au parcurs drumul de pelerinaj spre oraşul sfânt, Lhasa, ei făcând mătănii la fiecare pas. Unele persoane au nevoie de 6-7 ani pentru a finaliza întregul tur. Este vorba despre persoane în vârstă sau bolnave, care nu au forţa fizică suficientă de-a mai ajunge în Lhasa, sau de cei care mor de boli pe drum. Aceştia le cer însoţitorilor să ducă o măsea de-a lor în oraşul sfinţit, pentru că dintele este cea mai solidă parte a corpului omenesc, iar încrustarea acestuia în coloana sfântă poate reprezenta dorinţa şi rugăciunea oamenilor."