Hârtia este o invenție a chinezilor care datează de peste 1800 ani. Locuitorii din satele Zhuhe și Liuhe, provincia vestică Gansu, știu să facă hârtie conform procedurii de acum 1800 ani.

În satul Zhuhe se găsește o specie de copac a cărei scoarță reprezintă materia primă pentru producerea hârtiei. În apropierea Festivalului Qingming, din luna aprilie, se strâng crengi de la copacii de doi ani, deoarece scoarța celor de un an este prea fragilă, iar cea a copacilor de peste trei ani este deja îmbătrânită. De pe crengile strânse se îndepărtează scoarța, care se spală și se fierbe. Aceasta trebuie înmuiată în apă timp de o săptămână, după care peste scoarța se adăugă var stins, și se fierbe într-o oală mare de fier. Când fibrele scoarței devin moi, se scot și se pune în apă rece. Toți membrii familiei vor călca fibrele de scoarță, după care o vor spăla și duce acasă unde se lasă la uscat, la Soare.

Când flexibilitatea scoarței ajunge la nivelul potrivit, se fac șuvoaie mari din material și se înmoaie în apă pentru trei zile, pentru ca fibrele să fie complet moi. Materialul va fi repartizat după aceea în șuvoaie mai mici care se zdrobesc în repetate rânduri, până se formează o pastă.

O persoană scutură o sită de bambus prin pastă, vreme de 3-5 secunde, ridică sita apoi întoarce sita trecutră prin pastă. Substanța rămasă pe sită, după ce se va usca, va fi o foaie de hârtie.