Wang Wei (701 e.n.–761 e.n.) a fost poet, muzician, pictor și demnitar din Dinastia Tang, cunoscut şi cu numele de " Poetul Buddha", pentru că a învăţat filozofia budistă şi a utilizat-o în poeziile sale.

Născut într-o familie de demnitari cu rang înalt, Wang Wei trece examenul de admitere în serviciul public în anul 721 și îşi începe cariera de oficial public, ajungând cancelar imperial în anul 758. În timpul "Rebeliunii An Lushan" (perioadă în care un demnitar pe nume An Lushan începe o rebeliune, cucereşte capitala Changán şi îl forţează pe împăratul dinastiei Tang să abdice), Wang Wei evită să-i servească pe insurgenți în timpul ocupației capitalei, pretinzând că este surd.

Timp de 10 ani a studiat cu maestrul budist Daoguang. După moartea soției sale în 730, nu se mai recăsătoreşte și deschide o mănăstire pe o parte a moșiei sale.

El este cel mai cunoscut pentru poeziile sale care prezintă scene din natură, aducătoare de liniște, cu puține detalii și puțină prezență umană. Iată poezia intitulată "Toamna, seara în munte": După ploaia proaspătă în munții dezgoliţi/ Toamna pătrunde aerul de seară/Printre pini străluceşte luna/ Peste pietrele cristaline curge apa limpede/ Bambuşii ating barca/ Lotusul tresare atunci când barca se pierde în zare/ Deși primăvara poate trece/ Totuși aici este locul unde poţi să stai.

Unii critici literari sunt de părere că poetul Wang Wei descrie frumusețea lumii în poeziile sale, dar punând întotodată la îndoială realitatea acesteia.