În trecut, în China, echinocțiul de toamnă era o sărbătoare de omagiere a Lunii. Potrivit consemnărilor, încă din Dinastia Zhou, cu peste 2.000 ani în urmă, împărații chinezi aveau obiceiul de a omagia Soarele la echinocțiul de primăvară, Pământul la solstițiul de vară, Luna la echinocțiul de toamnă și Cerul la solstițiul de iarnă. Locașurile unde se organizau asemenea ritualuri sunt altarul Soarelui, altarul Lunii, altarul Cerului și altarul Pământului, fiind situate în cele patru direcții: est, vest, sud și nord.

Se spune că la început, festivalul omagierii Lunii a fost stabilit în ziua echinocțiului de toamnă. Dar nu tot timpul se vedea Luna plină în ziua festivalului din cauză că echinocțiul de toamnă nu are o dată stabilă, ci diferă în fiecare an. Luând în considerare că rolul principal în omagierea are ca simbol Luna plină, nu putea ca astrul să lipsească. Astfel, oameni au schimbat ziua la jumătatea lunii august din calendarul agricol când se marchează Festivalul Mijlocului Toamnei.

În provincia Fujian, locuitorii aveau obiceiul de a consuma legume de toamnă. Este vorba de un amarant sălbatic de mărimea unei palme. Acesta se pune într-o oală cu apă fierbinte alături de pește și se face o supă, despre care se spune că ferește organismul de cancer. Se recomandă în jurul echinocțiului de toamnă să se consume sâmburii de nucă, semințele de susan, mierea, laptele și trebuie evitate piperul, ghimbirul și ceapa verde.