Capitolul XIV

Mişcarea Cerului

6

În timpul unei vizite, Confucius i-a vorbit lui Laozi despre omenie şi dreptate:

Laozi zise:

— Vânturi grâul şi pleava, îţi orbeşte ochii, şi atunci cerul, pământul şi cele patru zări ale lumii îţi vor părea mişcate de la poziţia firească. Dacă te înţeapă un ţânţar sau o muscă, nu poţi adormi toată noaptea. Dacă eşti zăpăcit de omenie şi dreptate, cazi în mare neorânduială. Dacă laşi Lumea subcerească să-şi păstreze firea pură şi simplă, te mişti în voie, ca vântul, îţi ţii firea înnăscută şi stai pe propriile picioare în lume. De ce ai trebui să fugi cât mai în grabă, ca şi când ai alerga în căutarea unui copil fugar bătând toba?

Lebedele au culoarea albă deşi nu fac baie zilnic, corbii sunt negri deşi nu îşi înnegresc penajul în fiecare zi. Întrucât nu merită să fie discutată simplitatea intrinsecă a negrului şi albului, tot aşa nu-i vrednică de lăudat gloria extrinsecă a faimei şi reputaţiei. Când izvoarele se usucă de tot, peştii prinşi într-un făgaş secat îşi suflă unul altuia şi se alină unul pe altul acoperindu-se cu mucozităţi. Dar ar fi mult mai bine pentru ei să trăiască în fluvii şi lacuri, dându-se uitării unul pe celălalt.

Confucius n-a scos un cuvânt vreme de trei zile după întoarcerea din vizita făcută lui Laozi. Apoi, unul dintre discipolii săi îl întrebă:

— Ce l-ai sfătuit pe Laozi când v-aţi întâlnit? Confucius zise:

— De astă dată am văzut dragonul! Un dragon capătă formă fizică când şerpuieşte şi îşi revarsă divina-i splendoare când îşi arată solzii de aur şi apare călare pe nouri şi pe ceţuri, plutind lin între Yin şi Yang. (Principiul pur Yang a zămislit cerul, iar principiul tulbure Yin pământul — N.t.). Surprins, am rămas cu gura căscată amar de vreme, cum aş mai fi putut să-i zic lui Laozi vreun cuvânt de povăţuire?

Zigong zise:

Aşadar, există un om care stă încremenit ca un mort şi se mişcă iute ca un dragon şi vocea-i sună ca tunetul şi tace ca abisul şi se pune în mişcare ca cerul şi pământul? Pot să-i fac o vizită?

Pe urmă, Zigong se duse să-l vadă pe Laozi având la el o recomandare din partea dascălului său.

Laozi îl primi pe Zigong stând aşezat în salonul său şi îngână cu glas domol:

— Sunt împovărat de ani, ce ai să mă sfătuieşti? Zigong zise:

— Cu toate că cei trei cârmuitori şi cei cinci împăraţi au cârmuit în chip diferit statul, fiecare dintre ei şi-a făurit faimă şi renume. Numai domnia-ta nu-i socoţi înţelepţi, cum aşa?

Laozi zise:

— Vino mai aproape băiete! De ce spui că au cârmuit în chipuri diferite?

Zigong zise:

— Yao i-a dat lui Shun tronul şi Shun i-a dat lui Yu tronul. Yu s-a trudit să domolească potopul, pe când Tang a recurs la forţă pentru a răsturna domnia regelui Jie. Domnitorul Wen i s-a supus regelui Jie, necutezând să-l trădeze, pe când regele Wu a ridicat o răzmeriţă împotriva regelui Jie, nevrând să i se supună. De aceea, zic eu, se deosebesc unul de celălalt.

Laozi zise:

Vino oleacă mai aproape băiete şi am să-ţi spun cum au diriguit Lumea subcerească cei trei cârmuitori şi cei cinci împăraţi. Împăratul Galben a lăsat norodul să-şi păstreze firea înnăscută, dacă cineva nu bocea la prăpădirea părinţilor săi nu era dojenit de norod. Când conducea statul, Yao a învăţat norodul să-şi iubească părinţii. Dacă cineva nu respecta riturile de doliu la moartea celor dragi, nimeni nu-l dojenea. Când Shun diriguia statul, încuraja competiţiile, pruncii veneau pe lume după zece luni de sarcină şi unii din ei puteau vorbi în cinci luni după naştere şi cunoşteau pe oameni înainte chiar de a şti să zâmbească, drept pentru care micuţii începeau să se prăpădească în primăvara vieţii lor. Când Yu a condus lumea, a făcut norodul să-şi schimbe modul de gândire, şi atunci recurgerea la forţă era socotit ceva firesc—nu era considerat omor uciderea unui hoţ sau a unui tâlhar. Din diferite motive, oamenii intrau în cârdăşie unii cu alţii în lupta pentru putere. De aceea, norodul s-a cufundat în mare panică şi s-au ridicat şcolile confucianistă şi moistă (întemeiată de Mo Zi, gânditor şi om politic din perioada Statelor Combatante, critic al aristocraţiei şi adversar al doctrinei confucianiste. A enunţat principiul democratic al

„iubirii universale"—N.t.). La început, aceste doctrine vorbeau cât de cât despre etică şi principii cereşti, dar pe urmă au devenit nişte muieri măgulitoare. Ce mai putem spune! Îţi spun eu: Diriguirea Lumii subcereşti de către cei trei cârmuitori şi cei cinci împăraţi se chema nominal cârmuire, dar de fapt, aceştia aduceau lumii o mare neorânduială. Privind în sus, înţelepciunea celor trei cârmuitori a umbrit strălucirea soarelui şi a lunii, privind în jos, a irosit energia munţilor şi a fluviilor; iar la mijloc a subminat alternarea celor patru sezoane. Deci înţelepciunea lor era mai otrăvitoare decât coada scorpionului şi mai cruntă decât ferocitatea jivinelor de pradă, cum astfel ar fi putut oamenii să dobândească liniştea prin care să-şi păstreze firea înnăscută şi simţămintele omeneşti. În loc să le fie ruşine, ei se socoteau înţelepţi. Erau într-adevăr fără ruşine!

Uimit şi neliniştit, Zigong stătea nemişcat simţindu-se din cale-afară de stânjenit.

7

Confucius i-a spus lui Laozi:

— Am studiat amar de vreme cele şase cărţi clasice—Cartea cântecelor, Cartea edictelor, Cartea riturilor, Cartea de muzică, Cartea schimbărilor şi Analele epocii primăverii şi toamnei. Credeam că le cunosc bine. Totuşi când am căutat să le recomand aceste cărţi celor şaptezeci şi doi de prinţi, arătându-le deosebita pricepere a regilor înaintaşi în ale cârmuirii şi scoţând la iveală isprăvile ducilor Zhou şi Shao, niciunul din ei nu a adoptat sugestiile mele. Asta-i prea din cale afară! E atât de greu oare să conving oamenii? E anevoie oare să expun Calea-Dao?

Laozi zise:

— Ce norocos eşti! Nu te-ai întâlnit cu un cârmuitor care a pus lumea în bună rânduială. Cele şase cărţi clasice reprezintă isprăvile regilor înaintaşi, cum poţi spune că ele constituie izvorul isprăvilor lor! Ceea ce ai spus adineauri se aseamănă cu urmele de paşi. Urmele sunt lăsate de încălţări. Cum de poţi spune că urmele-s de fapt încălţările? O pereche de bâtlani albi privesc unul la altul cu ochii nemişcaţi şi-apoi femela căzu grea. Insecta bâzâie la distanţă pe când femela îi răspunde în ecou contra vântului şi-apoi şi ea a căzut grea. Hermafrodiţi-s atât masculul cât şi femela, de aceea a avut loc de la sine o sarcină. Natura înnăscută nu poate fi schimbată şi soarta nu poate fi modificată; timpul nu poate fi oprit şi Dao-ul nu poate fi zăgăzuit. Dacă ai dobândit Dao-ul, poţi dobândi orice; dacă pierzi Dao-ul, nu vei dobândi nimic.

Confucius nu mai ieşi pe uşă vreme de trei luni, după aceea îi făcu o nouă vizită lui Laozi şi zise:

— Acum l-am dobândit! Ciorile şi coţofenele clocesc; peştii depun icre şi viespile fac pui; De venirea pe lume a fratelui mai mic, fratele mai mare ţipă plângând (de teamă că va pierde favoarea mamei sale—N.t.). De multă vreme n-am mai urmat cursul firesc al lucrurilor. Astfel stând lucrurile, cum aş putea să-i ajut pe alţii?

Laozi exclamă:

— Bravo! Ţi-ai câştigat Dao.

                                                                                                                           Traducere: Xu Wende

                                                                                                                     În colaborare cu Sanda Man