„Azi încep să vă prezint o piesă mai lungă…"

Stimați ascultători, aţi ascultat începutul unei piese Pingshu, prezentate de maestrul Shan Tianfang, care a încetat din viață în septembrie 2018. Pingshu este un gen de artă populară narativă chinezească, ce constă într-o reprezentare-narată în mai multe episoade a unor poveşti şi legende. În ediția de astăzi a rubricii „Cultura chineză", vă facem cunoştinţă cu acest renumit artist chinez.

În anii '80 și 90 ai secolului trecut, mulți chinezi aveau obiceiul de a deschide aparatul de radio la apusul soarelui, pentru a asculta poveștile narate de maestrul Shan Tianfang. După sunetul ciocănaşului (un obiect de recuzită specific genului artistic Pingshu, care se bate de masă la începutul fiecărui episod), se auzea acest glas răgușit „Continui de la sfârșitul episodului anterior…" (...) „Trei eroi și cinci viteji", „Cronica dinastiilor Sui și Tang", „Eroul cu sprâncene cărunte", „Eroi din vremurile zbuciumate" și alte povești lungi despre eroi și lumea largă cu virtuți și răutăți au fost narate de această voce foarte ușor de identificat. Wang Peng, prezentator la Radio Jiangsu Artistic, îşi aminteşte cu multă emoție:

„Primul salt făcut de Pingshu, prin care acest gen artistic a putut fi acceptat de mai mulți ascultători, s-a datorat transmiterii acestuia prin radio. Grație poveștilor narate de maestrul Shan Tianfang, am început să fiu pasionat de Pingshu și am debutat în cariera mea la radio, realizând multe emisiuni despre Qvyi (arte interpretative folclorice în diverse forme)."

Pingshu are mare popularitate, mai ales în rândul chinezilor din nordul țării. Această formă artistică narativă a luat naștere în primii ani ai dinastiei Qing (1644-1911 e.n.), constituind un tip de literatură orală. Piesele Pingshu sunt povestite în Putonghua, care este varianta standard a limbii chineze moderne, bazată pe dialectul din nordul Chinei şi pe pronunţia din Beijing.

Majoritatea pieselor Pingshu au multe caractere și descriu evenimente din timpul schimbării dinastiilor sau povești despre eroi și viteji. La mijlocul secolului trecut, au apărut și piese cu mai puține caractere. Fiind un gen de literatură orală, în timpul prezentării, actorii capătă mereu noi inspirații și creează încă o dată piese.

În primii ani de la nașterea genului artistic Pingshu, actorul sau actrița se îmbrăca cu un halat sau o rochie chinezească pe talie, stătea pe un scaun din spatele unei mese și ținea mereu în mână un evantai sau un ciocănaş. La mijlocul secolului XX, actorii au început să nu mai stea în picioare şi nici să poarte neapărat un halat.

Shan Tianfang este unul din cei patru mari artiști interpretativi de Pingshu în China. El s-a născut în 17 decembrie 1934 într-o familie cu mulți actori de Qvyi. Wang Fuyi, bunicul din partea mamei sale, era un cunoscut artist popular de Zhubanshu (o formă artistică interpretativă folclorică, în care actorii povestesc, stând în picioare și ținând câte o tăbliță din bambus în ambele mâini, cu care se joacă în timpul reprezentației).

Mama sa, Wang Xianggui, era o vestită actriță de Xihedagu din nordul Chinei, (o formă de istorisire acompaniată cu toba), din anii '30 și 40 ai secolului trecut. Tatăl său, Shan Yongkui, este instrumentist de Sanxian, un instrument muzical de ciupit cu trei coarde, care poate acompania artiștii de Xihedagu.

Shan Tianfang și-a început studiile la şcoala privată în stil vechi la șase ani. În timpul liber, îi ajuta pe părinți să transcrie texte ale episoadelor unor povești prezentate de ei. Putea spune pe de rost conținutul unor povestiri pe când avea doar 13 ani. La 20 de ani, a debutat.

După Marea Revoluție Culturală, în 1 mai 1979, Shan Tianfang s-a întors în cercul de Pingshu și Radio Anshan a început să difuzeze piesa sa „Cronica dinastiilor Sui și Tang". Pe urmă, maestrul Shan a realizat multe emisiuni de Pingshu la diferite posturi de radio și televiziune. Piesa „Trei eroi și cinci viteji" povestită de Shan Tianfang la Postul Național de Radio din China (CNR) a fost audiată de 600 de milioane de ascultători. Din 1981 şi până a încetat din viaţă, Shan Tianfang a lansat peste 40 de cărți cu textele pieselor, scrise și povestite de el, fiind cel mai productiv actor de Pingshu. Mai mult, unele piese au fost adaptate în seriale.

În cariera sa artistică, a înregistrat 15.000 de episoade de radio sau televiziune cu cele peste 100 de povești sau legende. Astfel, dacă se difuzează zilnic câte un episod, toate piesele sale pot fi ascultate la radio sau televiziune timp de 40 de ani.

Jiang Yongchun, artist Suzhoupinghua (gen de artă interpretativă de povestire a unor poveşti şi balade în dialectul din Suzhou, provincia Jiangsu), a afirmat că fiecare protagonist din poveștile interpretate de maestrul Shan este la fel de viu ca persoanele pictate în tabloul „Scenă de pe malurile unui râu de Festivalul Qingming" din dinastia Song de Nord (960-1127 e.n.), una din cele mai renumite zece picturi antice chinezești.

„I-a plăcut să urmărească cu atenție oamenii simpli și fenomenele sociale și s-a priceput să atribuie toate caracteristicile personajelor din poveștile sale. Îl admir foarte mult pe profesorul Shan din acest punct de vedere."

În 2012, maestrul Shan Tianfang a luat Premiul Bujor pentru toată activitatea sa, pentru Quyi. Împlinind 78 de ani și obținând un premiu atât de valoros, Shan s-a retras din carieră, dar a continuat să înregistreze emisiuni de Pingshu. În 5 mai 2015, Radio Anshan a început să difuzeze „Legenda despre Muntele Qianshan", cu 60 de episoade, scrisă și povestită de maestrul Shan Tianfang.

Wang Renyuan, cunoscut comentator de opere locale, a spus că la aplicațiile audio chineze pe smartphone „Himalaya" și „Libelula", piesele maestrului Shan au mulți fani.

„Poveștile interpretate de maestrul Shan Tianfang au o mare popularitate în rândul clienților aplicației Himalaya, numărul abonaților acesteia depășind 450 de milioane. Datorită noilor platforme de comunicare, piesele lui Shan vor atrage și mai mulți ascultători."

Shan Tianfang este primul artist care a înregistrat emisiuni de Pingshu la posturile de radio. Datorită eforturilor depuse de el și alți artiști, acest gen artistic a ieșit din declin și a căpătat o nouă vitalitate.

„Familiile bogate au atâta avere, în timp ce oamenii săraci nu rezistă gerului…"

Un chinez obișnuit, probabil, a ascultat măcar o dată cum Luo Cheng din „Cronica dinastiilor Sui și Tang" mânuieşte sulița lui de argint, stând la umbra unui copac într-o zi de vară. Şi-a rezemat capul pe un umăr al cuiva drag, acasă, după masa de prânz, ascultând împreună povestea eroului cu sprâncene cărunte și căzând treptat în lumea viselor. Poate că încă mai păstrează obiceiul de a asculta zilnic povești Pingshu, narate cu glasul distinct și puțin răgușit al lui Shan Tianfang.