În antichitate, ajunul Sărbătorii Primăverii şi câteva zilele după Anul Nou erau foarte importante pentru chinezi.

Data de 23 decembrie din calendarul agricol chinezesc se cheamă Anul Nou Mic. Se spune că zeul Zao (Zeul Cuptorului) care se credea că face legătura între Împăratul Jadului şi oamenii de rând se întoarce în cer pentru a-i spune ce a văzut printre muritori. Din acest motiv, oameni fac curăţenie în cuptor, pun pe pereţi o nouă imagine a zeului, îi oferă bomboane şi alte deserturi pentru a se pune bine pe lângă acesta. În zilele următoare, oameni fac curăţenie prin casă, taie animalele pentru consumul propriu, merg la târguri pentru cumpărăturile necesare sărbătoririi anului nou, se spală, pregătesc alimentele de bază, decorează ferestrele cu piese de decupaj, fac vizite la rude şi prieteni. În ultima zi a anului, toţi cei dintr-o familie se întâlnesc și petrec împreună noapte dintre ani.

În prima zi a anului nou, oameni continuă vizitele. În a doua zi, soţiile se duc să își vadă părinţii. A cincea zi este importantă pentru toată lumea. Oamenii strâng resturile din timpul Sărbătorii Primăverii şi le aruncă, fac petarde ca să înlăture răul şi servesc colţunaşi. A noua zi se crede ziua de naştere a Împăratului Jadului, prilej cu care cu totii se bucură de mese copioase, iar locuitorii din provinciile Fujian şi Taiwan fac diverse sacrificii pentru Împărat pentru a avea un an imbelșugat. Din a 12-a zi, încep pregătirile pentru Festivalul Lampioanelor. În perioada dinastiilor Han şi Wei, era prima zi de sărbătoare după Anul Nou cu Luna plină. Oamenii de rând admirarea lampioanele, făceau dansul dragonului, dansul leului, etc.