Pei Daxi face exerciții

Dragi prieteni, ascultați un fragment al operei în stil Beijing „Reținerea cu lanțuri a celor cinci dragoni". Cel care interpretează nu este un actor, ci un tânăr chinez din Beijing, pe nume Pei Daxi.

A fost sâmbătă dimineața, la ora șase. Într-o stație de metrou din Beijing erau foarte puțini călători. Dar, Pei Daxi, de doar 13 ani, a luat singur metroul pentru a urma cursurile de operă în stil Beijing, traversând aproape jumătate de oraș. După cursurile care durează patru ore, el se întoarce acasă tot cu metroul. Persistă în acest program de trei ani.

Daxi s-a născut într-o familie de actori de operă în stil Beijing. Tatăl bunicului său a fost un cunoscut actor de operă în stil Beijing. Unchiul tatălui său este instrumentist de această operă, iar bunica sa, pe nume Liu Qi, este o vestită actriță care joacă roluri Wudan (roluri feminine caracterizate de acrobaţie). În copilăria sa, Daxi mergea mereu cu bunica sa la repetiții, sărea și alerga în culisele operei, se juca uneori cu sulițe și săbii, imitând actorii.

„În pauzele repetițiilor noastre, i-a plăcut să zburde în culise, jucându-se cu colegii mei. Actorii s-au prefăcut că au vrut să-l bată pe picioare, iar el s-a ferit. Când au încercat să-l lovească peste cap, a sărit ca o suveică. Când au vrut să-l lovească cu cuțitul, în partea stângă a corpului, el i-a oprit cu sabia. Daxi știe diferite acțiuni, se joacă cu sabia, cu sulița și cuțitul imitând jocul actorilor."

Deși Daxi a fost influenţat de mic de ceea ce auzea şi vedea, membrii familiei nu s-au gândit că trebuie să-l pregătească pentru a deveni actor de operă în stil Beijing, un moștenitor al tradiției familiei. La naștere, Daxi a avut o malformaţie numită „buză-de-iepure". Deși a fost supus unei operații, părinții au fost îngrijorați că acesta reprezenta un factor nefavorabil carierei de actor de operă în stil Beijing, care impune o exigență foarte mare la înfățișare.

Pei Daxi face exerciții

Pe când era în clasa a patra, Daxi a participat din întâmplare la o tabără de iarnă pe tema operei în stil Beijing. Părinții au vrut ca el să învețe cum să se îngrijească mai bine pe sine, nevisând că această tabără va trezi interesul pentru opera în stil Beijing. Daxi și-a arătat talentul distinct și a început să iubească tare mult această artă. În ciuda faptului că nu a urmat o pregătire specializată, și-a însușit repede și bine melodiile, ritmul și interludiul, a putut să învețe fără profesor versurile. Tatăl lui Daxi a spus:

„În pofida faptului că l-a chinuit de fiecare dată învățarea pe de rost a unor fragmente de articole din manualele de limba chineză, a recitat foarte repede pe din afară versurile pieselor de operă în stil Beijing. Poate ține minte unele versuri, ascultând de două ori. Probabil are gene speciale benefice învățării acestei opere, moștenite de la bunicul meu. Părinții mei, eu și soția mea, ne simțim mulțumiți, deoarece am constatat că el este promițător în această privință."

Apoi, în 2016, Daxi a apucat să învețe opera în stil Beijing la o instituție de instruire. Printre rolurile din cele patru categorii: Sheng (masculin), Dan (feminin), Jing (roluri de bărbați cu fața pictată policrom) și Chou (bufoni), Daxi a ales Jing, care l-a impresionat.

„Joc rolurile Jing. Am început cu piesa ,Vizită în Iad'. Pe urmă, profesorul m-a învățat fragmente din piesele ,Reținerea cu lanțuri a celor cinci dragoni', ,Rugăciuni la mormântul împăraților', ,A doua audienţă la împărăteasă-mamă' și altele. Am învățat și singur, fără profesor, fragmente din câteva piese. Cred că rolurile din Jing întruchipează multe specificităţi bărbătești. Eu înfățișez în alt fel măști pictate. Posturile și acțiunile rolurilor Jing emană și ele farmecul masculin. Îmi place cel mai mult piesa ,Reținerea cu lanțuri a celor cinci dragoni', în care protagonistul, Shan Xiongxin, a fost trădat de oameni. El este un erou. Totodată este foarte viteaz și nu-i e frică de moarte. De aceea, îmi place foarte mult de el."

Pe de altă parte, datorită uleiului policrom al măștilor folosite în rolurile Jing, imperfecțiunea facială a lui Daxi nu este foarte evidentă.

„În rolurile Jing, fața trebuie pictată policrom, astfel încât nimeni nu descoperă defectul meu facial."

Pei Daxi face exerciții

Actori de operă în stil Beijing urmăresc prezentarea posturilor și acțiunilor actorilor, fapt ce presupune o mare exigență privind suplețea acestora. Astfel elevii de operă în stil Beijing trebuie să urmeze exerciții dure de tehnici fundamentale, așa cum spune un proverb chinezesc: „Un minut pe scenă necesită zece ani de exerciții zilnice." Daxi a început să învețe opera în stil Beijing mai târziu decât alți copii, corpul său nefiind la fel de suplu ca al lor. De aceea, la exerciții resimte mult mai dureros efectul asupra oaselor și mușchilor. De fiecare dată când și-a presat picioarele, i s-a făcut gura pungă de durere, totuși și-a scrâșnit din dinți pentru a rezista la durere și și-a spus că trebuie s-o rabde. Din prima zi când a intrat în lumea operei în stil Beijing, Daxi a fost captivat de această comoară a Chinei și timpul său liber este plin de elemente ale acestei opere. Spre deosebire de copiii cu aceeași vârstă, Daxi nu manifestă interes față de șlagăre și desene animate. După ce își termină temele, ascultă de nenumărate ori înregistrări audio de operă sau se uită la programe ale canalului de opere locale al Postului Central de Televiziune din China. Constatând stăruința lui Daxi, părinții și bunicii săi n-au mai ezitat și l-au sprijinit cu tot ce le-a stat în putință să își urmărească visurile sale. Unchiul său, un renumit instrumentist al unei orchestre de operă în stil Beijing, i-a dăruit toate casetele de operă. Bunica sa, Liu Qi, care îi iubește mult pe Daxi, a devenit foarte exigentă la îndrumare.

„Arată o postură făcută la intrarea pe scenă. Vreau să știu dacă ai făcut progrese sau nu. Lasă umărul mai jos. Ridică-ți puțin falca de jos, și apoi brațele. Holbează-ți ochii! Corect! Nu te simți bine, nu? Trebuie să stărui."

Daxi a stabilit deja un obiectiv. Vrea să se înscrie la un liceu artistic de opere locale și să devină un actor în operă în stil Beijing. Bunica sa crede că indiferent dacă va fi sau nu actor în viitor, va dobândi în mod sigur o bună conduită datorită studierii operei în stil Beijing, întrucât copii, care practică această operă știu de mici ce înseamnă sârguința în exerciții, urmărirea perfecțiunii și rezistența la singurătate.

Bunica lui Daxi îl îndrumează

Haideți să ascultăm o conversație între bunică și Daxi, acest adolescent stimulat mereu de visurile sale.

Bunica – Nepotule, ești convins că o să fii admis la un liceu de opere locale?

Daxi – Da!

Bunica –  Dar condițiile de exerciții sunt extrem de vitrege. Îți zic că eu m-am trezit la ora cinci dimineață când eram mică. Am început să exersez singur după sculare. Poți să faci asta?

Daxi – Eu pot.

Bunica – Fă după ce ai zis atunci.

Daxi – O să mă țin bine!