Capitolul X

Forţarea lădiţei

1

Pentru a-i împiedica pe hoţi să deschidă cu forţa lădiţa, să scotocească prin săcuşor şi să spargă dulăpiorul, trebuie negreşit să legi trainic, cu sfori groase, lădiţa şi săcuşorul şi să închizi cu lacăt dulăpiorul. Lumea are obiceiul de a numi aceasta „înţelepciune". Dar când vine un tâlhar netrebnic, acesta are s-o rupă la fugă cu dulăpiorul în spinare, luând lădiţa-n mână şi săculeţul pe umăr, singura-i grijă fiind aceea că sforile nu sunt strânse îndeajuns de tare şi lacătul nu a fost pus destul de bine. În acest caz, omul, chipurile, dotat cu „înţelepciune", nu-i oare tocmai un netot care a acumulat bogăţiile pentru un tâlhar neruşinat?

De aceea, încercasem să-mi prezint argumentele: Aşa-i că ceea ce lumea numeşte „înţelepciune", e ceea ce de fapt a pregătit calea pentru tâlhari? Aşa-i că aşa-numitul înţelept nu-i decât un păzitor în interesul tâlharilor?

Pe ce motiv socotim în felul acesta?!

Pe vremuri, statul Qi avea o droaie de oraşe învecinate, care aproape se vedeau între ele, şi se auzeau desluşit cântări de păsări şi lătraturi de câini de la unul la celălalt. Se puneau laţuri pentru păsărele şi se aruncau năvoade pentru prins peşte, iar ogoarele brăzdate şi pământurile de cultură se întindeau în toate direcţiile pe o arie de două mii de li. Templele strămoşeşti, altarele zeilor pământului şi hambarele erau clădite pe tot cuprinsul ţării. Cârmuirea oraşelor şi a împărăţiei urma poruncile înţelepţilor. Cu toate acestea, o dată ce Tian Chengzi îl omorâ pe prinţul din Qi, uzurpându-i tronul, a uzurpat numai statul Qi? El a uzurpat deopotrivă şi statul şi legile rânduite de înţelepţi. Drept urmare, Tian Chengzi, deşi a avut reputaţia unui tâlhar şi a unui hoţ, a dus totuşi o viaţă liniştită, ca a împăraţilor Yao şi Shun. Ţărişoarele nu se încumetau să-l contrazică, iar ţările mari nu îndrăzneau să-l condamne. Statul Qi a dăinuit vreme de douăsprezece generaţii. Nu e adevărat că Tian a uzurpat statul Qi şi a folosit legile rânduite de înţelepţi pentru a-şi menţine viaţa tot ca un tâlhar, ca un hoţ?

Încerc să-mi expun argumentele: Nu-i adevărat că ceea ce lumea numeşte „înţelepciune", a pregătit de fapt calea pentru tâlhari? Nu-i adevărat că aşa-zisul „înţelept" nu este decât un păzitor în folosul tâlharilor? Cum de ştim că aşa stau lucrurile? În trecut, Guan Longfeng a fost decapitat, lui Bigan i s-a smuls inima, lui Chang Hong i-a fost despicat trupul prins între care de război, iar Wu Zixu a fost aruncat în râu să-l mănânce peştii. Aceştia patru erau oameni demni de respect, dar n-au izbutit să se izbăvească de o moarte cumplită. De aceea, când unul dintre discipolii tâlharului Zhi îl întrebă pe acesta: „Noi, tâlharii, avem de asemenea calea?" Zhi i-a răspuns astfel: „Cum să nu avem şi noi calea! De ghiceşti ce comoară se ascunde în casă, eşti înţelept; de intri primul în casă, eşti curajos; de ieşi ultimul, eşti virtuos; de ştii când să te apuci de tâlhărie, eşti inteligent; de împărţeşti în egală măsură prăzile, eşti binevoitor. Nu există în Lumea subcerească mari tâlhari care să nu fie înzestraţi cu aceste cinci calităţi."

Dacă vedem lucrurile într-o asemenea lumină, un om binevoitor nu se poate aşeza bine pregătit fără a respecta rânduielile statornicite de înţelepţi, tot aşa tâlharul Zhi nu poate fi de capul său fără a urma aceleaşi orânduieli; întrucât în Lumea subcerească sunt mai puţini oameni binevoitori decât răuvoitori, înţelepţii fac lumii mai puţin bine decât rău. De aceea vorba grăieşte: ,,Buzele răsfrânte nu feresc dinţii de frig''; cetatea de scaun Handan fu asediată, întrucât vinul adus în dar din Lu era prea subţire; Odată cu venirea pe lume a înţelepţilor s-au ivit în lume şi marii tâlhari. În Lumea subcerească se va înstăpâni pacea şi liniştea, numai atunci când vor fi biciuiţi înţelepţii şi când tâlharilor şi hoţilor li se va da drumul.

2

Când râurile-s secate, văile se golesc; când colinele-s făcute una cu pământul, abisurile se umplu. Când înţelepţii se sting din viaţă, tâlharii nu se ivesc şi lumea va trăi în pace, fără să cunoască griji. Atâta vreme cât înţelepţii nu-şi dau duhul, tâlharii nu se potolesc. Chiar dacă preţuieşti cârmuirea de către înţelepţi a treburilor Lumii subcereşti, preţuieşti de fapt dobândirea de câştiguri de către tâlharul Zhi. Când au fost inventate pentru măsurare stamboala dou (=decalitru) şi stamboala hu (=10 decalitri), el a furat stamboalele dou şi hu; când au fost inventate greutăţile şi braţul cântarului pentru a cântări greutatea, el a furat şi greutăţile şi braţul cântarului; când au fost meşterite răbojurile şi sigiliile pentru verificarea identităţii, el a furat şi răbojurile şi sigiliile; dacă sunt promovate mărinimia şi dreptatea, el îşi va însuşi şi mărinimia şi dreptatea. Cum de ştim că aşa stau lucrurile? Aceia care fură cuţite sunt omorâţi, pe când aceia care uzurpă state devin duci sau prinţi, aşa încât mărinimia şi dreptatea le inundă pragul casei. Astfel ei nu şi-au însuşit oare atât mărinimia şi dreptatea cât şi înţelepciunea sfântă? De aceea, cei care s-au luat după marii tâlhari şi apoi au ajuns duci sau prinţi, cei care şi-au însuşit mărinimia şi dreptatea, precum şi stamboalele dou şi hu, greutăţile şi braţul cântarului, nu trebuie să fie încurajaţi şi răsplătiţi cu caleşti şi cu coroane sau înfrânaţi cu ameninţarea securilor şi halebardelor. Cu cât mai mari câştiguri dobândeşte tâlharul Zhi, cu atât mai greu ai să-l înfrânezi, iată vina înţelepţilor.

De aceea vorba zice: „Peştele nu poate părăsi apa adâncă, tot aşa armele stategice nu trebuie date în vileag." Acei înţelepţi, care-s arme strategice în Lumea subcerească, nu-s lucruri care pot fi date în vileag în lume. De aceea, s-o rupeţi cu înţelepţii, să vă lepădaţi de înţelepciune, şi apoi tâlharii mari vor fi înfrânaţi; sfărâmaţi jadurile şi perlele, şi apoi tâlharii mărunţi nu se vor ivi; spargeţi răbojurile şi sigiliile şi norodul va avea un suflet simplu şi candid; zdrobiţi greutăţile şi cântarele şi norodul nu se va mai gâlcevi; desfiinţaţi toate legile sfinte şi norodul va putea asculta de glasul raţiunii. Norodul din Lumea subcereastă îşi va ascuţi auzul, numai atunci când cele şase armonii sunt difuze, instrumentele muzicale yu şi se vor fi epuizate şi distruse şi urechile lui Shi Kuang vor fi astupate. Norodul din Lumea subcerească îşi va limpezi văzul

numai când vor fi şterse culorile bogate şi strălucirea, vor fi împrăştiate cele cinci culori de bază şi ochii lui Li Zhu vor fi lipiţi. Norodul din Lumea subcerească îşi va iscusi dibăcia numai când vor fi lichidate echerul şi rigla, vor fi lepădate compasul şi pătratul şi degetele meşterului Chui vor fi rupte. De-aia mai este o vorbă care spune că un mare meşter pare deseori neîndemânatic. Trebuie doar ca Zeng Can şi Shi Qiu să-şi stăpânească acţiunile, ca Yang Zhu şi Mo Di să-şi pecetluiască gurile, şi ca mărinimia şi dreptatea să fie lăsate în părăsire, şi apoi virtuţile din lume se pot uni într- un tot întreg. Trebuie doar ca norodul să-şi menţină limpede văzul, şi apoi lumea va fi bogată în culori şi strălucire; trebuie doar ca norodul să-şi menţină înţelepciunea înnăscută, şi lumea va rezista ispitelor de tot felul; trebuie doar ca norodul să-şi ascuţi auzul, şi apoi lumea va fi izbăvită de necazuri şi suferinţe; trebuie doar ca norodul să-şi menţină virtutea înnăscută, şi Lumea subcerească nu se va afunda în destrăbălare. Asemenea oameni cum sunt Zeng Can, Shi Qiu, Yang Zhu, Mo Di, Shi Kuang, meşterul Chui şi Li Zhu îşi arată cu toţii virtuţile lor pentru a păstra aparenţele de ochii lumii. În acest caz, ce rost mai are să iei pildă de la ei care întind mreje lucii Lumii subcereşti.

                                                                                               Traducere: Xu Wende

                                                                                           În colaborare cu Sanda Man