Profesorul Tan Jun (al patrulea din dreapta, primul rând) și membrii Orchestrei de Bianzhong pentru Tineret din cadrul Conservatorului de Muzică din Wuhan.

În fiecare dimineață de joi, în sala de repetiții a campusului Binjiang al Conservatorului de Muzică din Wuhan, răsună clopote cristaline. De fapt, membrii Orchestrei de Bianzhong pentru Tineret fac repetiții. Bianzhong este un instrument muzical din China antică, format din grupuri de clopote cilindrice. Orchestra a fost înființată în urmă cu 16 ani. Vorbind despre istoria acesteia, trebuie menționată neapărat o persoană, profesorul Tan Jun, decanul Facultății de Instrumente Muzicale Chinezești din cadrul Conservatorului.

În urmă cu 29 de ani, Tan Jun a debutat în cariera de profesor universitar. Acum predă cursuri de sheng (instrument muzical chinezesc asemănător cu orga), bianzhong și de muzică orchestrală. Relația între el și bianzhong, mai ales clopote bianzhong descoperite în mormântul nobilului Zenghouyi, a început în septembrie 1985, când era student în anul întâi. La fiecare final de săptămână, Tan Jun făcea practică socială la Muzeul Provinciei Hubei, unde susținea, împreună cu alți instrumentiști, audiţii muzicale.

Cele 65 de clopote din bronz din mormântul nobilului Zenghouyi, din Muzeul Provinciei Hubei, reprezintă cel mai mare și cel mai bine turnat și conservat set Bianzhong, descoperit până în prezent. Mormântul a fost identificat în anul 1978, în oraşul Suizhou, provincia Hubei din centrul Chinei. Clopotele sunt împărţite pe opt grupe, în funcţie de mărime şi sunet. Cel mai mare are o înălţime de 153,4 cm, iar cel mai mic 20,4 cm, greutatea totală a acestora fiind de 2.500 kg. Clopotele sunt atârnate pe un suport confecţionat pe trei niveluri, din bronz şi lemn, având înscris pe ele, în relief, 2.800 de caractere. Fiecare dintre aceste clopote poate atinge două tonuri, cu înălţimea determinată precis şi un sunet de o claritate perfectă. Instrumentul poate fi utilizat şi astăzi, atât de bine s-a conservat în sit.

Arheologii au confirmat că mormântul aparține lui Zenghouyi, un nobil care a trăit în perioada Statelor Combatante acum peste 2000 de ani, fiind unul dintre demnitarii statului Zeng. Prin determinări cu carbon 14 şi pe baza inscripţiilor de pe obiectele găsite, arheologii au stabilit că funeraliile lui Zenghouyi au avut loc în anul 400 î.e.n.

Având în vedere faptul că prin lovirea cu bastoane ar putea fi afectate obiectele arheologice, au fost produse patru seturi de copii, care include și setul la care interpretează Tan Jun.

„În acea perioadă, n-am cântat la clopotele originale. Până în 1984 s-a făcut un mare progres în reproducerea clopotelor bianzhong. Instrumentul muzical la care am interpretat a fost primul set de copii de la Muzeul Provinciei Hubei. Încă îmi aduc aminte emoția când am văzut pentru prima dată acest set de bianzhong. Am apucat să cercetez procesul de turnare a clopotelor bianzhong. Încet, încet, o nouă idee mi-a venit."

Deși clopotele din bronz bianzhong ale nobilului Zenghouyi au fost bine conservate, majoritatea bastoanelor au putrezit. De aceea, pentru ca sunetul să fie cât mai apropiat de cel original, în 1995, după ce a obținut titlul de master, Tan Jun a început să cerceteze bastoanele.

„După ce am terminat studiile de masterat, am început să reproduc bastoane cu fonduri din partea autorităților locale. Pe urmă, împreună cu colegii mei, am modificat capătul bastoanelor în formă rotundă. Am reprodus și îmbunătățit peste 50 de bastoane din cinci categorii, după materiile prime. Reproducerile noastre au obținut patente naționale."

În noiembrie 1996, la Conservatorul de Muzică din Wuhan a venit un oaspete special, care a oferit o șansă ca Tan Jun să cânte la clopotele originale Zenghouyi.

„În noiembrie 1996, cunoscutul compozitor și dirijor Tan Dun a venit în Hubei să culeagă melodii vechi și cântece populare, care să îl inspire în compunerea piesei simfonice ,Cerul, pământul și omul, 1997'. El a încercat să bată la clopotele originale ale nobilului Zenghouyi, cu multe bastoane occidentale cumpărate din Japonia. Unele au produs sunetele, altele n-au putut să scoată niciun sunet. Din cauza rigidității și materialului, niciun baston occidental n-a putut să genereze sunetele imaginate de compozitorul Tan Dun. De aceea, i-am dat bastoanele produse de mine, din cauciuc, mase plastice, nailon sau bambus. A fost foarte mulțumit de sonoritate. Se poate spune că desăvârșirea bastoanelor a îmbogățit tehnicile de interpretare la bianzhong."

Tan Jun a participat la înregistrarea piesei simfonice „Cerul, pământul și omul, 1997", cu clopotele originale Zenghouyi.

„Înainte de a viziona clopotele originale, credeam că reproducerile sunt fantastice. Dar, când le-am văzut pe cele reale, chiar n-am putut să-mi stăpânesc emoțiile."

Între anii 1985-1997, din studiul clopotelor bianzhong, profesorul Tan Jun a învățat multe melodii și a acumulat experiență de interpretare, cunoscând tot mai bine această comoară muzicală chinezească. Astfel, a considerat că poate să deschidă un curs pentru predarea acestui instrument. În anul 2000, a început un curs facultativ de interpretare la bianzhong, pe care l-a îmbogăţit.

„Cursul are în centru instrumentul muzical bianzhong. Se bazează pe cele opt categorii de instrumente muzicale din orchestra antică chineză: cel făcut din metal, piatră, fir de mătase, bambus, tigvă, argilă de olărie, piele de animale și lemn, vizând alte forme cuprinzătoare de cântece, melodii și dansuri din antichitatea chineză."

Odată cu creșterea numărului de studenți care au urmat acest curs facultativ, în 2002 a luat ființă Orchestra de Bianzhong pentru Tineret din cadrul Conservatorului de Muzică din Wuhan, ce a susținut în anul respectiv primul concert. De atunci, orchestra a susținut la fiecare doi ani un concert, la care probabil a fost greu să se lege instrumentul muzical milenar bianzhong de tinerii instrumentiști, născuți în anii '90 ai secolului trecut, și în anii secolului nostru. Înainte de intrarea în orchestră, tinerii au avut foarte puține cunoștințe despre bianzhong. Iată ce a declarat studenta Zhang Tongxin:

„La început, am crezut că bianzhong este pus la dispoziția vizitatorilor în muzee. Totuși, când am început să cânt la bianzhong, am aflat că diferă foarte mult de ceea ce mi-am închipuit. La interpretare, sunetul instrumentului este extrem de cristalin și melodios, nefiind la fel de jos ca cel emis de exponatele bianzhong din muzee."

Instrumentista Gao Wenjun a declarat:

„La primele contacte cu bianzhong, am crezut că este pur și simplu un tip de instrument muzical de percuție, care nu poate să emită sunete melodioase și poate să sune ca un clopot obișnuit. Dar, când am cântat la bianzhong, am constatat că poate produce melodii foarte plăcute."

În 2015, interpretarea la bianzhong a fost inclusă pe lista cursurilor cu frecvență obligatorie a Facultății de Instrumente Muzicale Chinezești a Conservatorului. Profesorul Tan a îmbinat predarea tehnicilor de cântare la bianzhong cu educația etică, pentru ca studenți să-și poată dezvolta etica personală și capacitatea de deslușire a celui adevărat, bun şi frumos, de cel fals, rău și prost. El speră ca studenții să își consolideze mândria față de cultura chineză.

„În antichitate, instrumente muzicale chinezești au fost făcute din cele opt materiale: metal, piatră, fir de mătase, bambus, tigvă, argilă de olărie, piele de animal și lemn. Au fost totodată opt tipuri de morală: pietate filială, respectul față de frați cei mari, loialitate, onestitate, politețe, dreptate, integritate și rușine. Sper ca toți cursanții mei la bianzhong vor face dovada acestui tip de morală."