Familia artistului popular Chen Peiliang, care cântă la tamburul cu talie. (al treilea din stânga)

Tamburul cu talie Ansai este un tip de dans folcloric tradițional din provincia Shaanxi din vestul Chinei, având ca loc de origine Ansai, zonă care se află în partea de nord a orașului Yan'an din Podișul de Loess. Acest dans poate fi realizat de o singură persoană, până la câteva mii de oameni, fiind inclus în 2006 pe lista patrimoniilor culturale intangibile la nivel național din China. În minutele următoare, vă voi vorbi despre tamburul cu talie Ansai și despre păstrarea intactă a acestui obicei tradițional.

În prezent, tamburul cu talie Ansai este o reprezentație ce combină dansul, artele marțiale, gimnastica, muzică interpretată la instrumente de percuție, muzică cu instrumente de suflat și cântece populare. Acesta poate fi împărțit în două tipuri, cu acte mai lente și scurte și cu acte mai rapide și pline de energie. Acestea se caracterizează prin datul cu piciorul, salturi și rotații de mare amplitudine. Artiștii populari pot dansa în orice loc. La reprezentație, uneori, actele artiștilor populari cu tambur sunt delicate, semănând ca zborul unei libelule sau a unei rândunici, uneori sunt pline de energie și atitudine, semănând cu poziția unui tigru sau cal, arătând frumusețea masculină. Formația de artiști poate construi grupuri "desene" prin schimbarea coloanelor.

Dacă vizitați districtul Ansai, puteți vedea mereu elemente de tambur cu talie Ansai: spectacole, muntele Yaogu, pe vârful căruia se înalță o tobă cu o înălțime de 24 de metri, care este cea mai înaltă tobă din lume, decupaje din hârtie pe tema tamburului și diferite suveniruri pe această temă. În ce privește originea tamburului cu talie Ansai, specialistul în folclor Feng Shenggang a spus că, a luat naștere în urmă cu peste 2.000 de ani.

„Tamburul cu talie Ansai a avut ca origine tamburul cu talie din India și a fost transmis în Regiunile Vestice (un termen stabilit în dinastia Han și se referă la regiunile din vestul trecătorii Yumen și prin actuala Regiune Autonomă Xinjiang-Uigură și o parte din Asia Centrală), odată cu răspândirea budismului în aceste regiuni. Traseul de imigrație a locuitorilor din statul Qiuci din regiunile vestice în regiunile estice ale trecătorii Yumenguan, din timpul dinastiei Han de Vest (206 î.e.n.-25 e.n.) până în epoca mijlocie a dinastiei Tang (618 e.n.- 907 e.n.) a semănat ca o panglică lungă a istoriei, ce a legat statul Qiuci și ținutul Qiuci înființat în dinastia Han de Vest, situat în prezent în partea de nord a provinciei Shaanxi. Astfel, muzică, dansurile și tamburul cu talie din regiunile vestice au fost aduse în fostul ținut Qiuci și au fost îmbinate cu elemente folclorice și acordurile tobei locale. Astfel s-au format diferite stiluri de dansuri cu tamburul cu talie, dansul Yangge și demonstrația cu cântece și dansuri Shehuo, o veche formă artistică populară și o festivitate tradițională organizată în timpul Sărbătorii Primăverii, care cuprinde mersul pe picioroange, jocul tradiţional chinezesc „barca pe uscat", dansul Leului, dansul Dragonului, dansul Yangge și alte forme artistice populare."

În anii care au urmat, Ansai era o importantă fortăreață militară, în care soldați de naționalitatea Han rezistau la agresiunea trupelor altor minorități naționale. În dinastia Han (206 î.e.n.-220 e.n.) tamburul cu talie a fost considerat ca o armă, fiind la fel de importantă ca sabia, sulița, arcul și săgeata. În cazul unui atac inamic, soldați loveau tamburul pentru a da alarmă. La bătăliile între două armate, se bătea tamburul pentru îmbărbătare sau pentru sărbătorirea victoriei. Odată cu trecerea timpului, tamburul cu talie s-a transformat într-un fel de dans folcloric pentru a se ruga la zei pentru a avea recolte bogate, dar și pentru a celebra Sărbătoarea Primăverii.

În 1986, un spectacol inedit cu tamburul cu talie Ansai a luat marele premiu la prima ediție a Concursului de dans popular din China.

O astfel de demonstrație a fost prezentată la deschiderea Jocurilor Asiatice din 1990, ceremonia consacrată revenirii la patria mamă a Hong Kong-ului, dar și la parada prilejuită de cea de-a 60-a aniversare a proclamării R. P. Chineze. Artiști populari care folosesc tamburul cu talie Ansai au avut turnee în Japonia, Germania, dar și alte țări străine.

Stimați ascultători, în prezent, spectacolele de tamburul cu talie Ansai sunt o carte de vizită pentru turismul local din Ansai. În fiecare săptămână satul folcloric și cultural Fengjiaying, situat în partea de sud a ținutului Ansai, susține un spectacol cu tamburul cu talie. Actorii se îmbracă cu cămăși albe, poartă la brâu panglici roșii din mătase și tamburul cu talie din ulm. Ei bat cu două bețe în timp ce fac sărituri energice. Corespondenții RCI, Luo Huan și Li Yu au întâlnit o persoană în vârstă care dansa cu patos. Este renumitul artist popular Chen Piliang.

„Sunt Chen Piliang. Am 62 de ani. Sunt țăran. Am început să bat tamburul cu talie în 1974."

Chen Piliang a debutat la vârsta de 18 ani. În 44 de ani de carieră a participat la demonstrațiile dedicate primei ediții a Competiției Țăranilor din China, Jocurilor Asiatice din 1990, la ceremonia pentru revenirea la patria mamă a Hong Kong-ului din 1997, la activitățile de serbare a jubileului și a celei de-a 60-a aniversări a R. P. Chineze. El a fost invitat să predea cursuri la ansamblurile folclorice din diferite localități.

„Să nu subestimați tamburul cu talie și cele două bastoane. Este viața mea. Am avut spectacole atât în China, cât și în străinătate. Am reușit să-mi câștig existența în acest fel. Am făcut câte ceva pentru renumele tamburului cu talie în țară și peste hotare."

Cei cinci fii și fiice ale lui Chen Piliang sunt pricepuți la mânuirea tamburului cu talie. Nepoții au început să învețe cu el această măiestrie. Chen Piliang predă la diferite institute de calificare, învățându-i pe pasionați tainele acestui instrument. Corespondenții noștri au intervievat-o pe Chen Yonghong, una din fiicele lui Chen Piliang. Ea, la rându-i, este un bun antrenor la tamburul cu talie. Chen Yonghong:

„De copil am fost influențată de părinții mei. Mi-a plăcut tamburul cu talie. Îmi amintesc că când eram mică, familia mea primea în fiecare zi mulți vizitatori. Mama mea își arăta măiestria în a decupa hârtie, iar tatăl meu prezenta programe cu tamburul cu talie. Eu am învățat singură, doar uitându-mă la el. În timpul liber, tatăl m-a îndrumat pe acest drum și am participat cu el la diverse demonstrații. Cred că una din sarcinile mele este de a moșteni această artă populară. Cel care m-a încântat cel mai mult este faptul că toți copiii mei sunt pasionați de tamburul cu talie."

Fiul său cel mai mic în vârstă de șapte ani este pasionat de tamburul cu talie:

„Am început să învăț acum doi ani cu bunicul meu când eram la grădiniță. Îmi place foarte mult. Vreau să devin un artist adevărat, la fel ca bunicul meu."

Districtul Ansai are peste 180.000 de locuitori. Conform statisticilor, mai bine de 50% știu să bată tamburul cu talie. Expertul Feng Shenggang ne explică de ce acest instrument este atât de îndrăgit în Ansai:

„Cred că sunt două motive pentru care s-a moștenit această tradiție a tamburului cu talie în Ansai. Primul este moștenirea familială. Artiștii vârstnici îi învață pe cei tineri cum să mânuiască instrumentul. Moștenirea se datorează și cursurilor care sunt predate în școli. Guvernul local a angajat mai mulți maeștri să redacteze manuale despre cum se folosește tamburul cu talie. La Ansai, peste 80.000 de locuitori știu să folosească acest instrument."