Timp de trei zile (22,23,24 iunie 2018-n.r.) la Capital Hall din Beijing s-a jucat piesa Furtuna de William Shakespeare, în regia lui Alexander Morfov (Bulgaria - n.r.), prezentat de Teatrul Național "I.L. Caragiale" din București (TNB).

La invitația Teatrului Arta Poporului din Beijing (TAPB), TNB a sosit într-un turneu la Beijing la cea de-a 8-a ediție a Festivalului Internațional de Dramaturgie, la care participă România, Polonia, Rusia, Lituania, Franța și China cu 7 piese alese în perioada 23 iunie-7 iulie.

„Furtuna" de W.Shakespeare

Furtuna în această versiune scenică beneficiază de spectaculosul decor al bulgarului Nikola Toromanov, pe cât de complicat, pe atât de uşor adaptabil la diferite spaţii de joc. Renumitul actor și director al TNB, Ion Caramitru a jucat în rolul magicianului Prospero.

Actorii au vorbit în limba română, dar, scenariul a fost tradus de Shang Xiaolei și Pang Jiyang. Shang este o translatoare de limba engleză, iar Pang este șefa catedrei de limba română de la Universitatea de Studii Străine din Beijing. Traducerea în limba chineză a fost subtitrată pe monitoarele care încadrau scena.

Alte roluri principale:Miranda (Crina Semciuc), Ferdinand (Ciprian Nicula), Ariel (Istvan Teglas), Caliban (Mihai Călin), Alonso (Andrei Finți), Stephano (Marcelo-S Cobzariu)

Piesa a fost scrisă de dramaturgul britanic William Shakespeare în anul 1611 și premiera a avut loc la sfârșitul aceluiași an，fiind ultima piesă pe care a scris-o. Povestea piesei despre drepturi, revanșă și dragoste este cunoscută de publicul chinez. Funcția de duce (lordu) a lui Prospero din Milano a fost uzurpată de fratele său Antonio și a fugit cu fiica sa micuță Miranda într-o insulă pustie. Prin metode magice, a devenit stăpânul insulei. A creat o furtună care a adus pe insulă vasele cu care călătoreau regele statului Nabris și prințul Ferdinand ca și fratele său Antonio. Tot prin metode magice, prințul Ferdinand și fiica sa Miranda s-au îndrăgostit și căsătorit. În sfârșit, a fost restabilită funcția de Duce a lui Prospero, care s-a întors pe meleagurile natale și a iertat pe foști inamici.

Piesa regizată de Alexander Morfov a fost jucată la Budapesta și la Salonic, și a cucerit premiul Masca de Aur, cea mai înaltă distincție la Festivalul de Dramaturgie din Rusia.

Momente comice, de dans, atmosfera poetică și liniștitoare, efecte scenice sonore, cu jocuri de lumină, cu fantezii captează interesul publicului spectator din capitala Chinei, stârnind deseori râsete. Spectacolul a fost răsplătit cu aplauze îndelungi, actorii au fost chemați la rampă, exprimând mulțumiri spectatorilor.

Reacții vii din partea spectatorilor

"Spectacolul a fost minunat!", "Teatrul românesc este excelent! ", "Mi-a plăcut deosebit, echipa de actori are o înaltă ținută artistică!" Iată câteva reacții ale spectatorilor la încheirea piesei. Două studente mi-au spus că, sunt atrase de conținutul piesei, plin de fantezie și comedie. Cu toate că actorii au jucat în limba română, traducerea și subtitrarea în limba chineză le ajută foarte mult să înțeleagă piesa. Un tânar mi-a spus că, îl interesează foarte mult piesele lui Shakespeare, care împreună cu versurile sale celebre sunt cunoscute în China. Dar, această piesă este premieră pe scena țării noastre. Se vede că teatrul românesc ne-a oferit această piesă foarte interesantă. Un bărbat între două vârste a spus că Teatrul Național al României are un nivel ridicat, actorii sunt excelenți, mai ales, ei au un limbaj corporal viu, contribuind în mare măsură la reușita spectacolului.

Într-un comentariu scris de Shi Chunyang se arată: Sunt câteva trăsături ale acestei versiuni scenice. În primul rând, decorul, caracteristic perioadei de renaștere a artei, regizorul n-a urmărit doar la stilul perioadei respective, ci a căutat o configurație de dialog între contemporaneitate și antichitate. Nu este ușoară adaptarea unei piese clasice a lui Shakespeare. Respectarea scenariului original și receptivitatea publicului spectator modern reprezintă o încercare a capacității regizorului. Această piesă a reușit.

În al doilea rând, regizorul a transformat finalul scenariului original. După ceremonia de la nuntă a reapărut tabloul de la început, liniștitor, textul personajului și structura de personaje, monologul ducelui. Este un circ al timpului, povestea constituind doar un vis.

În al treilea rând, creativitatea regizorului constă și în costumație și muzică. Localnicii din insulă se îmbracă în haine contemporane, iar cei de la bordul vasului se îmbracă în costume corespunzătoare identităților din perioada renașterii. Muzica cuprinde elemente mondiale, sentimentele de dragoste nobile au fost reliefate prin melodii interpretate la instrumente cu corzi în stilul renașterii artei, iar linia sentimentală a fost accentuată prin muzica de pop, șlagăre de dragoste în limba engleză. Demonstrațiile lui Caliban și ale marinarilor sunt însoțite de muzica indiană și latină.

Versiunea piesei a fost o transfomare de pionierat, a concluzionat domnul Shi Chunyang într-un comentariu.

„Furtuna" de dramaturgul chinez Cao Yu

Sala Capital Hall cu o capacitate de 900 de locuri se află pe strada comercială Wangfujing, din plin centrul orașului Beijing. Sala aparține Teatrului Arta Poporului din Beijing (TAPB), înființat în 1956. Primul director al TAPB este Cao Yu (1910-1996) cel mai mare dramaturg chinez al secolului XX. Cao Yu a avut și funcţia de preşedinte a Asociaţiei Dramaturgilor din China.

Pasionat din copilărie de teatru, Cao Yu a participat încă din liceu la activităţile trupei de amatori "Noul teatru" din cadrul Universităţii Nankai, Tianjin, jucând în piese de Shakespeare, Ibsen, Cehov etc. A făcut Facultatea de Literatură Occidentală din cadrul Universităţii Qinghua din Beijing. Aici a avut largi contacte cu literatura din Europa şi America, fiind captivat de capodoperele iluştrilor scriitori din Grecia antică, ale lui Shekspeare, Cehov având, totodată, o mare pasiune pentru arta dramatică tradiţională a Chinei.

Dramaturgul Cao Yu a scris pe parcursul vieții 10 piese de teatru, din care 7 au fost scrise înainte de 1949 și alte 3 după 1950. Prima piesă Furtuna a fost scrisă în 1933 și a fost pusă în scenă în același an. Spre deosebire de piesa cu același nume a lui William Shakespeare, care este o piesă de fantezie, cea lui Cao dezvăluie corupţia şi nelegiuirea unei familii burgheze dominată de o pregnantă atmosferă feudală şi scoate în evidenţă mersul inevitabil al istoriei: orânduirea socială perimată se va prăbuşi.

Dintre cele 10 piese scrise de Cao Yu, Furtuna este creația sa reprezentativă. Piesa a fost tradusă și jucată în peste 20 de țări din Asia, America, Europa și Oceania. Cel mai mult a fost jucată în Uniunea Sovietică de 9 trupe de teatru în peste 2.000 de spectacole între anii 50-60. Versiunea în limba română a acestei piese de teatru aparține cunoscutului sinolog, profesorul Ileana (Yang Ling) Hogea-Velișcu.

(Luo Dongquan)